FITOTEHNIE

Conţinutul de ulei din seminţele de floarea-soarelui este influenţat de factorul biologic
(hibridul cultivat), factorii de mediu şi tehnologia de cultivare.
Hibrizii timpurii au un conţinut mai scăzut de ulei comparativ cu cei semitimpurii şi
semitârzii.
Acumularea uleiului este favorizată de temperaturile moderate, o bună aprovizonare cu apă
şi un raport de nutriţie echilibrat, cu aporturi reduse de azot la semănat şi cu fertilizări în vegetaţie.
Temperaturile ridicate asociate cu secetă în faza de formare şi umplere a bobului afectează
negativ acumularea uleiului (acumularea lipidelor).
O bună aprovizionare a plantelor cu apă şi elemente nutritive în perioada formării seminţelor
menţine frunzele verzi (fotosintetic active), în plantă dominante fiind procesele de asimilare şi
sinteză a lipidelor care se depozitează în seminţe.
Solurile argiloase şi aluvionare profunde au un efect pozitiv asupra conţinutului în ulei, în
timp ce solurile nisipoase şi cele argilo-calcaroase au un efect negativ asupra conţinutului în ulei.
Conţinutul uleiului în acizi graşi. Uleiul de floarea-soarelui este alcătuit din trigliceride
(98-99%) şi alte substanţe, denumite „componente minore” sau „fracţie nesaponificabilă” (1-2%),
reprezentate de steroli, substanţe aromatice şi vitamine. Trigliceridele sunt esteri ai glicerinei cu
acizi graşi cu un număr diferit de atomi de carbon.
În uleiurile vegetale se găsesc acizi graşi saturaţi şi acizi graşi nesaturaţi, care conţin una sau
mai multe duble legături. Cu cât acizii graşi nesaturaţi conţin mai multe duble legături, cu atât
gradul de nesaturare este mai mare. Cu cât gradul de nesaturare al acizilor graşi este mai mare, ca
atât se poate fixa mai mult oxigen din aer, ceea ce duce la apariţia fenomenului de râncezire,
diminuându-se capacitatea de păstrare a uleiului în bune condiţii.
Uleiul de floarea-soarelui conţine acizi graşi saturaţi în proporţie de 8-15%, cei mai
importanţi fiind:
- acidul palmitic, cu 16 atomi de carbon şi fomula chimică C 16 H 32 O 2 ;
- acidul stearic, cu 18 atomi de carbon şi fomula chimică C 18 H 36 O 2 ;
- acidul arahidonic, cu 20 atomi de carbon şi fomula chimică C 20 H 40 O 2 .
Uleiul de floarea-soarelui conţine acizi graşi nesaturaţi în proporţie de 85-92%, cei mai
importanţi fiind:
- acidul oleic, cu 18 atomi de carbon, o dublă legătură şi formula chimică C 18 H 34 O 2 ;
- acidul linoleic, cu 18 atomi de carbon, două duble legături şi formula chimică C 18 H 32 O 2 ;
- acidul linolenic, cu 18 atomi de carbon, trei duble legături şi formula chimică C 18 H 30 O 2 .
Conţinutul uleiului în acizi graşi este următorul (după British Pharmacopeia):
- 4-9% acid palmitic;
- 1-7% acid stearic;
- 14-40% acid oleic;
- 48-74 acid linoleic;
- urme de acid linolenic.
Proporţia ridicată de acid linoleic determină valoarea nutritivă ridicată a uleiului de floareasoarelui,
acesta neputând fi sintetizat de către organismul animal, trebuind să fie adus numai ca
aport extern, având un rol important în procesele de creştere.
Lipsa acidului linolenic asigură conservabilitatea ridicată a uleiului de floarea-soarelui.
Acidul oleic are un efect benefic asupra aparatului cardio-vascular, diminuând colesterolul
rău. Acesta are un efect benefic şi asupra aparatului digestiv. De asemenea, facilitează reacţiile
chimice ce au loc în timpul transformării uleiului în biodiesel, mărind randamentul de obţinere a
biocombustibilului. În plus, acesta contribuie la asigurarea stabilităţii şi conservabilităţii uleiului. Ca
atare, s-a pus problema creării unor hibrizi cu un conţinut ridicat în acid oleic, lucru ce a fost reuşit
1 Indicele de iod reprezintă numărul de grame de iod legate de 100 g ulei. Acesta caracterizează conţinutul de acizi graşi
nesaturaţi din ulei şi determină gradul de sicativitate al uleiului. După indicele de iod, uleiurile vegetale se clasifică
astfel: uleiuri sicative (cu indicele de iod mai mare de 140), uleiuri semisicative (cu indicele de iod cuprins între 100 i
140), uleiuri nesicative (cu indicele de iod mai mic de 100).
93