FITOTEHNIE

DN = 30 x Rs – Ns – Ngg ± Npr
unde: DN = doza de azot, în kg s.a./ha;
30 = consumul specific al culturii de grâu (30 kg N/t de boabe);
Rs = recolta scontată, în t boabe/ha;
Ns = aportul solului în azot, care se apreciază ca fiind:
- 20 kg/ha, pentru solurile sărace;
- 40 kg/ha, pentru solurile cu fertilitate mijlocie;
- 60 kg/ha, pentru solurile fertile;
Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd, care se apreciază ca fiind:
- 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat direct grâului;
- 1,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare;
- 0,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat la planta antepremergătoare;
Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare, care se face astfel:
- se scade 30 kg N/ha, după leguminoasele pentru boabe;
- se scade 20 kg N/ha, după borceag şi trifoi;
- se adaugă 20-25 kg N/ha, după premergătoarele târzii, care lasă cantităţi mari de
resturi vegetale pe teren.
Doza de azot se corectează în primăvară în funcţie de starea culturii, mărindu-se cu 15-20
kg/ha când cultura are o densitate mică şi o înfrăţire slabă, respectiv reducându-se cu aceeaşi
cantitate când cultura are o densitate foarte mare şi plantele sunt bine dezvoltate, exitând pericolul
căderii şi al atacului de boli. Corecţia este 0 atunci când cultura este normal dezvoltată, cu o
densitate optimă.
Doza de azot se corectează şi în funcţie de gradul de aprovizionare cu apă a solului,
reducându-se când precipitaţiile sunt deficitare şi mărindu-se când precipitaţiile sunt excedentare
comparativ cu media zonei în perioada octombrie-februarie. Astfel, se scade şi respectiv se adună
câte 5 kg N pentru fiecare 10 mm abateri de la media zonei, în minus sau în plus. Corecţia este 0
atunci când precipitaţiile sunt normale pentru zona de cultură în perioada octombrie-februarie.
Mărimea dozelor de azot variază, pentru condiţiile din România, între 50-160 kg/ha, în mod
obişnuit fiind cuprinsă între 80 şi 120 kg/ha. Doza de azot este mai mică atunci când nu se
fertilizează corespunzător cu fosfor. Pe solurile slab sau mediu aprovizionate cu fosfor, unde nu s-
au aplicat în anul curent îngrăşăminte cu fosfor, doza de azot nu trebuie să depăşească 60-80 kg
N/ha, deoarece azotul va fi slab valorificat.
Fracţionarea dozei de azot. Pe terenurile agricole bine cultivate şi după premergătoare
foarte favorabile, mai ales după leguminoase nu trebuie administrate îngrăşăminte cu azot în
toamnă. După premergătoarele cu recoltare târzie, mai ales dacă acestea nu au fost fertilizate, se va
administra cca. 1/3 din cantitatea totală (cca. 30-40 kg) înainte de pregătirea patului germinativ.
La sfârşitul iernii, pe solul încă îngheţat sau pe zăpadă, ori la desprimăvărare (până la
jumătatea lunii martie) se administrează 40-80 kg N/ha. În acest moment, se face şi corectarea dozei
de azot în funcţie de starea culturii şi aprovizionarea cu apă.
Restul dozei de azot se administrează la începutul alungirii paiului (formarea primului
internod). Concomitent cu lucrările de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor se poate
administra o cantitate de 8-10 kg/ha uree.
Doza de îngrăşăminte cu fosfor, exprimă în substanţă activă (P 2 O 5 ), se calculează după
următoarea formulă:
DP = 15 x Rs – Pgg
unde: DP = doza de fosfor, în kg P 2 O 5 /ha;
15 = consumul specific al culturii de grâu (15 kg P 2 O 5 /t de boabe);
Rs = recolta scontată, în t/ha;
Pgg = aportul în P 2 O 5 al gunoiului de grajd, care se apreciază ca fiind:
- 1,2 kg P 2 O 5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat direct grâului;
- 0,8 kg P 2 O 5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare.
34