FITOTEHNIE

- creşterea rezistenţei la lupoaie;
- creşterea rezistenţei la secetă;
- crearea de hibrizi cu o perioadă de vegetaţie (115-130 zile pentru ţara noastră) prin care să se
asigure valorificarea optimă a resurselor hidrice, nutritive şi a radiaţiei solare;
- creşterea rezistenţei la cădere şi pretabilitatea la recoltarea mecanizată.
Hibrizii de floarea-soarelui admişi pentru a fi cultivaţi în România în anul 2009 sunt:
Aitana, Alex, Almanzor, Anabela SU, Arena, Arpad, Aurasol, Betina, Daniel, Diabolo, Duna, ES
Camila, Favorit, Fleuret, Fleuret OR, Fly, Focus, Fundulea 225, Georgina, GK Manuel, GK Mara,
Heliacan, Heliasol, Heliasol RO, Heliasun RM, Huracan, Hysun 321, Itanol, Jupiter, Kasol, Krisol,
Leila, LG5412, LG54.20 M, LG5450HO, LG56.34, LG56.60, LG5380M, LG5665M, Lindor,
Lovrin 338, Lovrin 614, Lovrin 618, Macha, Magor, Manitou, Masai, Mateol RO, Melody,
Minunea, Neptun, Nobel, NS Oliva, NS Viktoria, Ollean, Olsavil, Ozirisz, Paraiso 102 CL,
Performer, PF100, Pixel, Podium, Podu Iloaiei 2001, PR63A86, PR63A90, PR64A44, PR64A58,
PR64A63, PR64A71, PR64A83, PR64A89, PR64E71, PR64E83, PR64H32, PR64H51, PR64H61,
PR64H91, Ramszesz, Rigasol, Rigasol OR, Rimisol, Rimisol PR, Rumbasol OR, Sandrina, Saturn,
Saxo, Splendor, Sunko, Superflor, Supersol, Tamara CL, Teide, Tellia, Timiş, Top 75, Tregor,
Unisol, Venus, Vera, Zoltan.
3.2.6. Cerinţe faţă de climă şi sol
4.2.6.1. Cerinţe faţă de căldură
Suma temperaturilor biologic active, cu pragul biologic de 7 o C, pe perioada semănatmaturitate
este la majoritatea hibrizilor cuprinsă între 1450 şi 1600 o C.
Temperatura minimă de germinaţie este cuprinsă între 4-5 o C, la nivelul patului germinativ,
dar procesul se desfăşoară normal începând de la 7-8ºC.
În condiţii normale de aprovizionare a solului cu apă, începutul răsăririi (10% plante
răsărite) se realizează la o sumă a temperaturilor biologic active (cu pragul biologic de 6 o C) de 74-
87 o C, iar răsărirea în masă (75% plante răsărite) la o sumă de 102-176 o C (Ion V., 2002).
Plantele în faza de 1-2 perechi de frunze rezistă la temperaturi de până la -6...-8 o C, dacă
acestea sunt de scurtă durată. Totuşi, temperaturile mai mici de 0 o C duc la distrugerea plantei, dacă
sunt pe o perioadă mai lungă.
Brumele târzii, care apar când plantele de floarea-soarelui şi-au diferenţiat inflorescenţa nu
duc la distrugerea plantei, dar distrug vârful de creştere, ceea ce determină ramificarea tulpinii.
Până la apariţia inflorescenţelor, plantele de floarea-soarelui cresc şi se dezvoltă bine la
temperaturi de 15-17 o C.
În perioada înfloritului, floarea-soarelui are cerinţe moderate faţă de temperatură, fiind
favorabile temperaturile de 16-20 o C. Temperaturile mai mari de 30 o C sunt dăunătoare, pentru că
acestea determină pierderea viabilităţii polenului şi, ca atare, creşterea procentului de seminţe seci.
Temperaturile ridicate sunt cu atât mai dăunătoare cu cât acestea sunt asociate cu vânturi uscate şi
umiditate relativă a aerului redusă.
În faza de formare şi umplere a bobului temperatura medie zilnică optimă este cuprinsă între
20 şi 22 o C. Temperaturile ridicate determină reducerea producţiei, a conţinutului de ulei, a
conţinutului de acid linoleic al uleiului şi a randamentului de obţinere a uleiului (fig. 38).
4.2.6.2. Cerinţe faţă de umiditate
Deşi floarea-soarelui are un consum ridicat de apă, totuşi aceasta are o rezistentă mare la
secetă, ca urmare a sistemului radicular bine dezvoltat, a faptului că frunzele suportă deshidratarea
temporară provocată de secetă, precum şi ca urmare a perozităţii plantei şi sistemului medular
(măduva tulpinii) care înmagazinează apa.
108