FITOTEHNIE

Floarea-soarelui are un areal mare de cultură ca urmare a capacităţii plantei de a se adapta la
oscilaţiile mari de temperatură, rezistenţei la temperaturile joase, mai ales în prima parte a perioadei
de vegetaţie, şi rezistenţei la secetă.
Pentru cultura florii-soarelui au fost stabilite şase zone de cultură (Hera Cr., Sin Gh., Toncea
I., 1989) (fig. 38), şi anume:
Zona I, care cuprinde Câmpia Română şi Dobrogea pe solurile de tip cernoziom şi Câmpia
de Vest. În această zonă sunt asigurate în optim cerinţele florii-soarelui faţă de factorul
temperatură (suma temperaturilor >7°C pe perioada aprilie-august este de 1600-1950), dar
cerinţele faţă de umiditate sunt acoperite în Câmpia Română şi Dobrogea numai în condiţii
de irigare. În Câmpia de Vest, regimul precipitaţiilor este mai favorabil şi pe suprafeţe mari
plantele beneficiază de aportul apei fratice. Nota medie de bonitate a zonei este cuprinsă
între 81 şi 90 de puncte. În sud-estul Câmpiei Române este extinsă lupoaia (Orobanche
cumana) şi sunt condiţii care determină atacuri moderate ale putregaiului alb (Sclerotinia
sclerotiorum) şi pătării brune (Phomopsis helianthi).
Zona a II-a, care cuprinde Lunca Dunării, unde condiţiile de vegetaţie pentru floareasoarelui
sunt favorabile datorită fertilităţii solurilor aluviale, aportului apei freatice şi
microclimatului specific. Totuşi, secetele din unii ani aduc importante diminuări de
producţie. Nota de bonitare a zonei este cuprinsă între 71 şi 80 de puncte.
Zona a III-a, care cuprinde Câmpia Română şi Dobrogea, pe suprafeţe neirigate cu soluri de
tip preluvosoluri roşcate şi cernoziomuri, iar în Dobrogea şi soluri bălane. În această zonă
sunt frecvente perioadele de secetă, iar nota de bonitare este cuprinsă între 61 şi 70 de
puncte. Suma temperaturilor >7°C pe perioada aprilie-august este de peste 1700°C. Zona
este moderat favorabilă atacului de boli.
Zona a IV-a, care cuprinde Câmpia Găvanu-Burdea (cu asociaţii de vertisoluri), Câmpia
Leu-Rotunda şi Câmpia Pleniţa (cu cernoziomuri levigate şi preluvosoluri roşcate). Această
zonă este foarte favorabilă din punct de vedere termic (suma temperaturilor >7°C pe
perioada aprilie-august este de peste 1700°C), iar precipitaţiile anuale sunt de peste 550 mm.
Nota de bonitare a zonei este cuprinsă între 51 şi 60 de puncte.
Zona a V-a, care cuprinde Câmpia Jijiei, podişul Bârladului şi Câmpia Transilvaniei. În
această zonă se acumulează în jur de 1500°C (suma temperaturilor >7°C), cu o cantitate
medie multianuală de precipitaţii de 450-550 mm în Moldova şi 550-600 mm în
Transilvania. Nota de bonitare este cuprinsă între 41 şi 50 de puncte, zona situându-se la
limita inferioară de favorabilitate pentru floarea-soarelui. Favorabilitatea este redusă în
primul rând de gradul de eroziune a solului (de la moderat la excesiv), îndeosebi în
Moldova, la care se adaugă deficitul de apă în perioada de vegetaţie, iar în Câmpia
Transilvaniei de excesul temporar de apă şi temperaturile mai scăzute. În Moldova, se
manifestă un atac puternic de putregai alb şi putregai cenuşiu.
Zona a VI-a, care cuprinde Podişul Moldovenesc, Piemonturile Vestice şi Piemontul Getic
sudic. Această zonă are nota de bonitare cuprinsă între 31 şi 40 puncte, din cauza
temperaturilor mai scăzute şi a compoziţiei fizice şi chimice a solurilor. Fenomenele
negative mai importante sunt legate de sol, şi anume: aciditate ridicată, exces de apă,
compactare şi aprovizionare redusă cu humus şi elemente nutritive.
4.2.8. Tehnologia de cultivare
4.2.8.1. Rotaţia
Floarea-soarelui este o plantă pretenţioasă faţă de rotaţie din următoarele motive:
- nu suportă monocultura, datorită atacului de boli (mană – Plasmopara helianthi, putregai alb –
Sclerotinia sclerotiorum, putregai cenuşiu – Botrytis cinerea, pătarea brună şi frângerea
111