FITOTEHNIE

Conţinutul în alte substanţe. Seminţele de floarea-soarelui au un conţinut ridicat în
potasiu, calciu, fosfor şi magneziu.
Conţinutul în substanţe extractive neazotate este cuprins între 14,5 şi 15%, iar cel în celuloză
între 3 şi 3,5%.
Seminţele de floarea-soarelui conţine şi cantităţi mici de: fosfolipide; steroli; tocoferoli;
ceară; pigmenţi.
Conţinutul de fosfolipidele este de 0,03-0,6%, fiind reprezentate în principal de lecitină,
cefalină şi inositol.
Conţinutul de steroli (provitamina D) este de 0,23-0,36%, acesta fiind inferior uleiului de
soia sau porumb.
Tocoferolii (vitamina E) sunt micronutrienţi şi antioxidanţi importanţi ce menţin durata de
păstrare a uleiului şi a produselor preparate cu ulei, menţinându-le prospeţimea. Floarea-soarelui are
un conţinut ridicat în tocoferoli, acesta fiind totuşi inferior uleiului de soia, dar superior uleiurilor de
porumb, rapiţă sau arahide.
Floarea-soarelui are şi un conţinut ridicat de vitamina B5 (acid pantotenic), vitamina B3
(vitamina PP sau acid nicotinic) şi vitamina B1 (tiamină).
Conţinutul de ceruri din seminţele de floarea-soarlui este mai mic de 1%, iar cel de pigmenţi
caretenoizi este de 0,12-0,16%.
4.2.3. Particularităţi biologice la floarea-soarelui
4.2.3.1. Germinarea şi răsărirea
Pentru declanşarea procesului de germinaţie, seminţele de floarea-soarelui trebuie să fie
ieşite din repausul germinativ şi să fie întrunite condiţiile minime de temperatură şi umiditate.
Repausul germinativ durează 45-50 zile după ajungerea seminţelor la maturitate.
Procesul de germinaţie începe la temperatura de 4-5ºC la nivelul patului germinativ, dar
procesul se desfăşoară normal începând de la 7-8ºC. Pentru declanşarea procesului de germinaţie,
seminţele de floarea-soarelui au nevoie de o cantitate de apă egală cu masa lor.
După declanşarea procesului de germinaţie, începe mai întâi să crească radicula, apoi tigela
şi cotiledoanele, după care începe să crească şi plumula. Radicula străpunge pericarpul la nivelul
cicatricei care reprezintă zona de prindere a seminţei de receptacul. Tigela se alungeşte şi
antrenează cotiledoanele, aceasta devenind un ax denumit hipocotil. Prin creşterea hipocotilului,
cotiledoanele sunt deplasate către suprafaţa solului (germinaţie epigee), pentru o perioadă fiind
acoperite de pericarpul achenei. Apariţia cotiledoanelor la suprafaţa solului marchează faza de
răsărire.
În condiţii normale, seminţele de floarea-soarelui îşi păstrează viabilitatea în medie timp de
5 ani, iar în condiţii de umiditate scăzută şi la o temperatură de 7 o C timp de peste 10 ani (Bonjean
A., 1993).
Răsărirea are loc la 7-20 zile de la semănat (frecvent 10-15 zile), în funcţie de temperatură,
umiditatea solului şi adâncimea de semănat.
4.2.3.2. Rădăcina şi formarea sistemului radicular
Sistemul radicular la floarea-soarelui este format dintr-o rădăcină principală pivotantă şi o
reţea puternic ramificată de rădăcini secundare (fig. 28).
Rădăcina la floarea-soarelui poate pătrunde în sol până la 2-2,5 m, iar ramificaţiile laterale
se răspândesc pe o rază de peste 70 cm (Semihnenko P., 1960, citat de Bîlteanu Gh., 1993).
Cea mai mare parte a rădăcinilor de floarea-soarelui (50-70%) se găsesc până la adâncimea
de 50-70 cm (Bîlteanu Gh., 1993).
95