FITOTEHNIE

2.2.5. Zonarea culturii grâului de toamnă în România
După favorabilitate lor, în ţara noastră se disting trei zone de cultură a grâului de toamnă, şi
anume:
1. Zona foarte favorabilă, care cuprinde:
- Câmpia de Vest (Câmpia Crişurilor, Câmpia Banatului), care se caracterizează prin
condiţii climatice foarte favorabile grâului de toamnă;
- Câmpia Dunării (sudul Olteniei, terasele Dunării din stânga Oltului, Sudul Câmpiei
Teleormanului, zona Bucureşti – Giurgiu – Călăraşi – Urziceni, Vestul Câmpiei
Bărăganului, care se caracterizează prin secete mai frecvente, atât toamna cât şi primăvara
şi la începutul verii (mai ales în vestul Bărăganului);
- Câmpia Transilvaniei, care se caracterizează prin condiţii climatice foarte favorabile
grâului de toamnă;
- Nord-Estul Moldovei, care se caracterizează prin secete frecvente, atât toamna cât şi
primăvara şi la începutul verii, dar şi prin precipitaţii reduse iarna şi viscolirea zăpezii,
ceea ce face ca plantele de grâu să fie expuse la temperaturi scăzute.
2. Zona favorabilă, care se extinde în imediata vecinătate a zonei foarte favorabile şi
cuprinde:
- Vestul ţării, zonă asemănătoare zonei foarte favorabile din punct de vedere climatic, dar
cu soluri foarte diferite şi mai puţin fertile.
- Sudul ţării, care se caracterizezaă prin climă relativ favorabilă, dar cu secete frecvente,
atât toamna cât şi primăvara şi începutul verii în Bărăgan;
- Dobrogea, care se caracterizează prin precipitaţii mai reduse decât în Bărăgan, dar cu o
umiditate atmosferică mai ridicată ca urmare a influenţei Mării Negre, ceea ce face ca
plantele de grâu să vegeteze bine;
- Transilvania (bazinele Târnavelor, Mureşului, Oltului; depresiunile Bârsei, Făgăraşului,
Ciucului), care se caracterizează prin condiţii climatice favorabile, dar cu terenuri
frământate, cu soluri cu fertilitate foarte variată;
- Moldova (judeţele Botoşani, Iaşi, Vaslui, Galaţi şi zona din dreapta Siretului), care se
caracterizează prin secete foarte frecvente în toamnă, condiţii de iernare mai dificile şi
fenomene de pălire şi şiştăvire.
3. Zona puţin favorabilă, care cuprinde Dealurile subcarpatice şi dealurile erodate din Nordul
Dobrogei, în care sunt asigurate condiţiile climatice ale grâului, dar solurile se caracterizează
prin fertilitate redusă, însuşiri fizice şi chimice puţin corespunzătoare.
Grâul de toamnă găseşte pe teritoriul ţării noastre condiţii climatice foarte favorabile pe
19,5% din suprafaţa arabilă, favorabile pe 70,4% şi puţin favorabile pe 7,2% (Bîlteanu Gh., 1998).
2.2.6. Tehnologia de cultivare
2.2.6.1. Rotaţia
Grâul de toamnă este pretenţios faţă de planta premergătoare, preferând plantele cu recoltare
timpurie, care lasă terenul curat de buruieni şi un conţinut ridicat de elemente nutritive în sol.
Recoltarea timpurie a plantei premergătoare permite lucrarea devreme a solului, care până în
toamnă acumuleză apă şi nitraţi, se pot distruge buruienile şi se mărunţesc bolovanii.
Plantele foarte bune premergătoare pentru grâul de toamnă sunt: mazărea, fasolea, rapiţa de
toamnă, borceagul, inul pentru ulei, inul pentru fibră, cartoful timpuriu şi de vară, trifoiul, cânepa
pentru fibră, muştarul, năutul, bobul, sfecla pentru sămânţă, porumbul pentru masă verde, tutunul,
macul, coriandrul, anasonul, chimenul.
32