FITOTEHNIE

Pentru o plantare mai timpurie se practică bilonarea terenului din toamnă, asigurându-se
astfel şi o reducere a gradului de tasare a solului în primăvară. În această situaţie, în primăvară
tuberculii vor fi puşi manual în bilon, iar acoperirea lor cu pământ se va face manual sau mecanizat.
Lucrările solului în primăvară. Pe terenurile nivelate şi pe solurile netasate se poate face
direct plantarea, fără o lucrare prealabilă a solului în primăvară.
Pe terenurile denivelate şi pe solurile copactate, solul se lucrează cu un cultivator echipat cu
cuţite tip săgeată sau daltă, atunci când umiditatea solului permite ieşirea pe teren. De asemenea, se
poate folosi şi combinatorul echipat cu vibrocultor, grapa cu colţi şi grapa rotativă. Adâncimea de
lucrare a solului este de 12-15 cm pe solurile compactate la suprafaţă şi de 16-18 cm pe solurile
compactate şi în profunzime.
5.1.9.4. Materialul de plantat şi plantatul
Calitatea materialului de plantat. Materialul de plantat (tuberculii de cartof de sămânţă)
trebuie să fie certificat, calibrat (uniform ca mărime) şi liber de boli. Acesta trebuie să fie produs,
recoltat şi păstrat în condiţii corespunzătoare, iar în momentul plantării tuberculii trebuie să fie
turgescenţi, sănătoşi şi fără colţi mai lungi de 5-10 mm, pentru un plantat mecanizat în condiţii
bune.
Pregătirea materialului de plantat pentru culturile extratimpurii şi timpurii. În cazul
culturilor extratimpurii şi timpurii, pregătire materialului de plantat constă în:
- sortare tuberculilor;
- încolţirea tuberculilor;
- înrădăcinarea tuberculilor;
- secţionarea tuberculilor mari.
Sortarea presupune separarea tuberculilor sănătoşi şi întregi de tuberculii bolnavi şi
vătămaţi, precum şi de impurităţile din masa de tuberculi.
Încolţirea tuberculilor se face cu 30-40 zile înainte de plantare. Pentru încolţire, se aleg
tuberculi sănătoşi, de 30-50g (30-45 mm diametru) care se pun pe 1-2 straturi în lădiţe ce se
stivuiesc în camere încălţite la 15-18 o C, cu lumină difuză (naturală sau artificială), umiditatea
relativă a aerului de 85-90% şi cu o aerisire foarte bună. Lădiţele se stivuiesc pe două rânduri (2
lădiţe puse cap la cap), cu lungimea cât permite spaţiul şi înălţimea a 10-15 lădiţe suprapuse. Între
stive se lasă un spaţiu de 50-60 cm pentru circulaţia lucrătorilor care controlează procesul de
încolţire, schimbă poziţia lădiţelor din 7 în 7 zile pentru o iluminare uniformă, elimină tuberculii cu
colţi filoşi şi stropesc tuberculii cu stropitori sau cu vermorelul. În cursul zilei, spaţiile de încoţire se
aerisesc de 2-3 ori.
Procesul de încolţire se poate considera închieat atunci când pe tuberculi s-au format 3-5
colţi viguroşi, scurţi şi groşi, de 2-3 cm lungime şi cu o culoare specifică soiului.
Înrădăcinarea tuberculilor se practică prin stratificarea tuberculilor într-un amestec reavăn
de mraniţă sau turbă, rumeguş de lemn sau nisip. Stratificarea se poate face în coşuri de nuiele,
lădiţe. Între straturile de tuberculi se aşează un strat de 5 cm de amestec. Tuberculii stratificaţi se ţin
la temperaturi de 12-18 o C. După 7-10 zile, la baza colţilor se formează rădăcini cu o lugime de 5-10
cm.
Tuberculii de cartof încolţiţi şi cei înrădăcinaţi se plantează manual şi cu grijă să nu se rupă
colţii şi rădăcinile. Încolţirea şi înrădăcinarea tuberculilor permite obţinerea de producţii mai
timpurii cu 10-20 de zile.
Secţionarea tuberculilor mari, de peste 60-65g, se face longitudinal astfel încât să se obţină
o repartizare echilibrată a ochilor pe cele două jumătăţi. Secţionarea se face cu 3-5 zile înainte de
plantare, iar pentru evitarea infecţiilor cu diferiţi agenţi patogeni se dezinfectează cu 10-20 kg praf
de cretă sau 2-3 kg Mancozeb la tona de tuberculi.
131