FITOTEHNIE

2.4.3. Sistematică şi hibrizi
Porumbul face parte din familia Gramineae, subfamilia Panicoideae, tribul Maydeae, genul
Zea. Genul Zea cuprinde 3 specii :
- Zea mexicana (Schrad) Recv. et. Mangel. (sin. Euchlaena mexicana) – teosinte 1 anual;
- Zea perennis (Hitsch) Recv. et Mangel (sin. Euchlaena perennis) – teosinte peren;
- Zea mays L. – porumbul cultivat.
Porumbul cultivat cuprinde mai multe convarietăţi (grupe de varietăţi), cele mai importante
fiind următoarele:
- Zea mays conv. dentiformis Körn. (sin. Zea mays conv. indentata Sturt.), denumit porumbul
dinte de cal. Se caracterizează prin boabele mari, prismatice, cu partea sticloasă (cornoasă) a
endospemului dispusă pe părţile laterale ale bobului, iar partea făinoasă (amidonoasă) dispusă în
partea centrală şi superioară a bobului (fig. 19). Prin uscare, endospemul făinos îşi reduce
volumul, se contractă şi determină apariţia unei depresiuni în partea superioară a bobului sub
forma mişunei dintelui de cal, de unde denumirea acestei convarietăţi de „porumb dinte de cal”.
La această convarietate au fost creaţi primii hibrizi de porumb, iar în prezent această
convarietate are cea mai margă răspândire în lume. Majoritatea hibrizilor de porumb aparţin
acestei convarietăţi. La noi în ţară, primii hibrizi care au fost întroduşi în cultură aparţin acestei
convarietăţi şi au fost aduşi din SUA, de unde şi denumirea de „porumb american”.
- Zea mays conv. indurata (Sturt.) Bailey, denumit porumbul cu bobul tare, porumbul sticlos. Se
caracterizează prin boabe rotunjite în partea superioară, netede, lucioase, dure la spargere, de
unde vine denumirea de „porumb tare”. Partea sticloasă a endospermului este dispusă la
exteriorul bobului, de jur-împrejurul acestuia, iar partea făinoasă este dispusă în partea centrală
a bobului, uneori ajungând până în partea superioară a bobului, situaţie când determină apariţia
unei uşoare mişune (fig. 20). Din această convarietate au făcut parte vechile populaţii şi soiuri
româneşti, de unde şi denumirea de „porumb românesc”.
- Zea mays conv. aorista Grebensc., denumit porumbul semisticlos. Prezintă caracteristici
intermediare între convarietăţile dentiformis şi indurata. Bobul este rotunjit, mat în partea
superioară şi uneori prezintă o uşoară adâncitură.
Fig. 19. Bobul de porumb la
Zea mays conv. dentiformis
Fig. 20. Bob de porumb la
Zea mays conv. indurata
- Zea mays conv. everta Sturt. (sin. Zea mays conv. microsperma Körn.), denumit porumb de
floricele. Se caracterizează prin plante cu o talie mai mică, care au capacitatea de a forma mai
mulţi ştiuleţi pe plantă. Boabele sunt mici (MMB = 40-100 g), cu vârful rotunjit sau ascuţit
(fig. 21). Endospermul este aproape în întregime sticlos, cu excepţia unei mici porţiuni în jurul
embrionului care este amidonoasă. Prin încălzire, apa din grăunciorii de amidon din
endospermul făinos se transformă în vapori, care exercită o presiune asupra tegumentului până
când determină spargerea acestuia, moment în care conţinutul bobului se revarsă (boabele
expandează), mărindu-şi volumul de 15-20 de ori, formând o masă albă-spongioasă, respectiv
aşa-numitele floricele.
1 Termenul de teosinte provine de la Teocentli, care la azteci înseamnă porumbul zeilor.
55