FITOTEHNIE

4. PLANTE OLEAGINOASE
4.1. Aspecte generale
Cuvinte cheie: plante oleaginoase, floarea-soarelui, rapiţă, in pentru ulei, ricin, muştar, importanţă,
suprafeţe, producţii, comerţ.
Obiectivele subcapitolului:
- cunoaşterea importanţei plantelor oleaginoase, a suprafeţelor cultivate şi a producţiilor obţinute.
4.1.1. Noţiuni introductive
Plantele oleaginoase (plantele uleioase) sunt plante care au capacitatea de a acumula în
boabe (seminţe, fructe) cantităţi mari de lipide (între 20 şi 60%). Aceste plante fac parte din diferite
familii botanice (Asteraceae, Brassicaceae, Euphorbiaceae, Linaceae, Lamiaceae etc.), unele sunt
anuale şi unele perene, unele sunt ierboase şi unele lemnoase.
Unele dintre speciile de plante oleaginoase ierboase anuale sunt cultivate exclusiv pentru
obţinerea de uleiuri (acestea sunt plante oleaginoase tipice sau propriu-zise), care pot fi uleiuri
comestibile (floarea-soarelui, rapiţă, şofrănel, susan), uleiuri industriale (in pentru ulei, ricin, perilă,
lalemanţia, camelină) sau uleiuri cu urilizări mixte (floarea-soarelui, rapiţă). Alte specii de plante
ierboase anuale sunt cultivate pentru alte destinaţii şi pentru obţinerea de ulei, cum sunt
leguminoase pentru boabe (soia, arahide), plante textile (in pentru fibră, cînepă, bumbac), cereale
(porumb), plante medicinale şi aromatice (muştar, mac), plante furajere (dovleac) etc.
Cele mai importante plante oleaginoase perene, lemnoase, care produc ulei alimentar sunt:
măslinul (Olea europea L.), palmierul de ulei (Elaeis guineensis L) şi cocotierul (Cocos nucifera
L.). Arborele Tung (Aleurites fordii) produce ulei industrial.
4.1.2. Importanţa plantelor oleaginoase
De la plantele oleaginoase se obţin uleiuri vegetale utilizate în alimentaţia omului în mod
direct sau sub formă de diferite preparate în industria alimentară. Aceste uleiuri reprezintă o formă
concentrată de energie, cu o putere calorică ridicată, comparabilă cu cea a grăsimilor animale.
Uleiurile vegetale alimentare au o valoare nutritivă ridicată, au un miros şi o culoare plăcută,
însuşiri gustative bune şi o digestibilitate ridicată (în jur de 95%).
Comparativ cu grăsimile animale, uleiurile vegetale au o acţiune favorabilă asupra sănătăţii
umane prin scăderea conţinutului de colesterol din sânge şi reducerea incidenţei bolilor
cardiovasculare.
În industria alimentară, uleiurile vegetale sunt utilizate pentru fabricarea conservelor şi a
margarinei.
Uleiurile vegetale sunt utilizate şi în industria săpunurilor, lacurilor, vopselelor,
linoleumului, fibrelor sintetice, pielăriei, pentru obţinerea culorilor de pictură, în industria
cosmetică şi cea farmaceutică etc.
Uleiul de rapiţă, soia, floarea-soarelui ş.a. sunt utilizate ca bio-carburant (biodiesel) pentru
motoarele diesel. De asemenea, unele uleiuri (uleiul de ricin) sunt utilizate ca lubrifianţi.
Turtele şi şroturile rezultate în urma obţinerii uleiului sunt utilizate în hrana animalelor, fiind
bogate în proteină (30-55%), grăsimi şi vitamine.
Turtele rămase după extragerea uleiului la rece la unele plante oleaginoase (floarea-soarelui,
susan) servesc la prepararea de halva şi alte produse de patiserie.
Plantele oleaginoase sunt importante din punct de vedere agrotehnic, unele dintre ele
recoltându-se devreme (rapiţa, inul pentru ulei), iar altele sunt plante prăşitoare (floarea-soarelui,
ricin) care lasă terenul curat de buruieni, fiind bune premergătoare pentru cerealele de toamnă.
87