FITOTEHNIE

ecomandă utilizarea erbicidelor anticostrei la doza maximă şi asocierea lor cu un adjuvant de
tip Hyspray sau Frigate, în doză de 0,5%.
Atunci când se aplică erbicide pentru combaterea buruienilor anuale, este necesară
efectuarea a 1-2 praşile (dacă distanţa dintre rânduri permite efectuarea praşilelor) la 10-12 zile
după aplicarea erbicidelor în vegetaţie, pentru combaterea buruienilor perene. Praşilele se
efectuează la o adâncime care să asigure o bună distrugere a buruienilor, o adâncime mai mare
contribuind la uscarea solului, tăierea rădăcinilor superfiale ale plantelor de soia şi denivelarea
solului.
În cazul tratamentelor cu erbicide în vegetaţie, se utilizează volume de 200-300 l de soluţie
la hectar, pentru evitarea scurgerii soluţiei de pe frunze şi diminuarea eficacităţii erbicidului.
Combaterea dăunătorilor. Principalii dăunători ai soiei sunt:
- păianjenul roşu (Tetranicus urticae), care produce defolierea prematură (căderea frunzelor) şi
care se combate în momentul semnalării cu insecticide precum: Sintox 25 (2,0 l/ha), Nissorun
10 WP (0,04%), Omite 570 EW (0,8 l/ha)
- molia păstăilor (Etiella zinkenella), al cărui atac se previne prin evitarea monoculturii, iar dacă
este necesar prin efectuarea de tratamente chimice cu diferite insecticide omologate.
Combaterea bolilor. Cele mai periculoase boli la soia sunt: mana soiei (Peronospora
manshurica), arsura bacteriană (Pseudomonas glycine), fuzarioza (Fusarium ssp.), rizoctonia
(Rizoctonia ssp.), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), care se transmit prin sol şi resturi
vegetale, iar în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură pot aduce prejudicii culturii de soia.
Pentru prevenirea aecstor boli se recomandă folosirea de sămânţă sănătoasă, respectarea rotaţiei, a
epocii şi a densităţii de semănat, precum şi tratarea seminţei înainte de semănat atunci când există
riscul dezvoltării acestor boli.
Atunci când bolile sunt semnalate în câmp, se efectuează 2-3 tratamente cu fungicide
precum Turdacupral (4 kg/ha) etc. Primul tratament se efectuează la apariţia simptomelor bolilor,
iar celelalte tratamente la intervale de 8 - 10 zile.
Pentru combaterea manei se poate folosi fungicidul Ridomil Gold MZ 68 WG (2,5 kg/ha).
Irigarea este absolut necesară la soia în zonele secetoase. Se poate spune că în zona de sud
şi sud-est a ţării, irigarea este una dintre principalele măsuri fitotehnice care determină obţinerea
unei producţii mari la soia. În zonele cu mai puţin de 500 mm precipitaţii anuale, soia trebuie
cultivată pe terenurile irigate şi pe cele cu aport freatic.
În primăverile secetoase, pentru asigurarea unei bune răsăriri, este necesară efetuarea unei
udări de răsărire cu norme de 250-300 m 3 /ha, care îmbunătăţeşte şi acţiunea erbicidelor aplicate la
sol.
Prin aplicarea udărilor în vegetaţie se urmăreşte menţinerea umidităţii solului la peste 50%
din IUA (intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 80 cm.
Perioada critică pentru apă la soia este cuprinsă de la apariţia primelor flori şi până la
umplerea seminţelor, ceea ce calendaristic corespunde cu perioada cuprinsă între 10-15 iunie şi 15-
20 august. Nu se recomandă aplicarea udărilor mai târziu de 20 august, pentru că se prelungeşte
vegetaţia şi se întârzie maturizarea boabelor.
Prima udare se aplică de obicei înainte de înflorire, iar următoarele la intervale de 10-14
zile, în funcţie de precipitaţii.
În perioada de vegetaţie, la soia se efectuează 4-5 udări prin aspersiune.
Norma de udare este de 700-800 m 3 /ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400-500 m 3 /ha
pe solurile cu permeabilitate mai slabă şi pe solurile mai uşoare (nisipoase). Se folosesc instalaţii de
irigare cu tambur şi furtun, instalaţii cu deplasare frontală, instalaţii cu pivot central, iar acolo unde
există forţă de muncă se poate utiliza instalaţia IIAM-400 cu mutare manuală (mutarea se face de 2
ori pe zi).
85