FITOTEHNIE

5.1.4. Particularităi biologice la cartof
Rădăcina este fibroasă, ramificată, cu o mare putere de absorbţie a apei şi a elementelor
nutritive, dar cu o putere slabă de pătrundere în sol, majoritatea rădăcinilor aflându-se la adâncimea
de 30-40 cm.
La cartof întâlnim tulpini subterane (stolonii şi tuberculii) şi tulpini aeriene (vrejii).
Stolonii sunt ramificaţii ale tulpinii subterane, sunt în număr de 12-15 pe plantă, au 10-15
cm lungime şi sunt suculenţi. Aceştia au o poziţie orizontală sau oblică în jos şi sunt formaţi din
noduri şi internoduri. Prin îngroşarea ultimelor 10-12 internoduri de la partea terminală, stolonilor
formează tuberculii.
Tuberculii sunt organele plantei în care se acumulează substanţele de rezervă. La un tubercul
de cartof se poate distinge partea bazală (partea la care se prinde stolonul într-o uşoară adâncitură)
şi partea apicală sau vârful (unde se află un mugure terminal). Pe suprafaţa tuberculilor se află nişte
adâncituri (ochii) formaţi fiecare din câte trei muguri situaţi la baza unei formaţiuni mai mult sau
mai puţin îngroşată şi proeminentă denumită sprânceană. Numărul, mărimea şi adâncimea ochilor
variază în funcţie de soi. Tuberculii de cartof au diferite forme (sferici, ovali, alungiţi, reniformi),
culori (coaja poate fi galbenă, roză, violacee sau roşie, iar miezul poate fi alb sau galben) şi mărimi,
în funcţie de soi.
Mărimea şi forma tuberculilor determină modul de utilizare, şi anume: tuberculi de formă
sferică sau rotund-ovală, cu diametrul de 40 - 55 mm sunt preferaţi pentru chips, iar tuberculii de
formă lung ovală, mai lungi de 55 mm sunt preferaţi pentru pommes-frittes.
Tuberculii sunt organele vegetative de înmulţirea ale cartofului. Din mugurele central al
fiecărui ochi se formează colţi. În cazul ruperii colţilor care se formează din mugurele central,
pornesc în vegetaţie şi mugurii laterali ai ochilor, formându-se alţi colţi. Din colţii formaţi în
condiţii optime de temperatură şi umiditate, după plantare se formează rădăcini şi tulpini. Tulpinile
ajung la suprafaţa solului, moment ce marchează faza de răsărire, iar în prezenţa luminii înverzesc
şi formează frunze. Paralel cu formarea frunzelor, tulpinile cresc, ajungând la dimensiunile maxime
în timpul înflorii.
În partea subterană, cresc rădăcinile, iar pe tulpină se formează stolonii, care pe măsură ce
cresc se îngroaşă la capăt şi formează tuberculii ce cresc, de regulă, după terminarea creşterii părţii
aeriene a plantei. Tuberculii tineri sunt protejaţi de epidermă care se exfoliază, locul ei fiind luat de
peridermă sau coajă. Periderma este elastică, netedă, rugoasă sau reticulată, în funcţie de soi.
Uniformitatea şi mărimea tuberculilor depind de lungimea perioadei de tuberizare, respectiv
de lungimea perioadei de când începe şi când se termină transformarea stolonilor în tuberculi. Cu
cât această perioadă este mai scurtă, cu atât tuberculii sunt mai uniformi ca mărime. La soiurile
timpurii şi extratimpurii, tuberizarea începe după 12-14 zile de la răsărire, iar la soiurile târzii
tuberizarea începe la 20-35 de zile de la răsărire. Numărul tuberculilor formaţi la cuib este
determinat de soi, mărimea tuberculului plantat, densitatea de plantare, numărul de tulpini
principale, perioada de creştere şi condiţiile pedoclimatice şi fitotehnice.
Repausul germinal este faza ce urmează imediat recoltării tuberculilor, în care aceştia nu
încolţesc chiar dacă condiţiile de temperatură şi umiditate sunt optime. Lungimea acestei faze
depinde de soi şi condiţiile în care a fost cultivat cartoful (temperatura şi precipitaţiile din timpul
perioadei de vegetaţie a plantelor).
Scurtarea sau prelungirea repausului germinal este posibilă acţionând direct asupra
tuberculilor prin utilizarea substanţelor chimice cu rol inhibitor sau stimulator.
Frunzele sunt compuse şi imparipenat-sectate, cu foliole de mărimi diferite care alternează.
Numărul de frunze pe tulpină variază între 8 şi 12, în funcţie de soi.
Florile sunt grupate în cime simple sau compuse, sunt pe tipul 5, iar colora poate fi de
culoare albă, violacee, albastră, albastră-violacee, roză-violacee, albă-gălbuie.
Fructul este o bacă de formă sferică sau conică, cărnoasă şi suculentă, de culoare verde sau
pigmentată în albastru sau violaceu.
125