FITOTEHNIE

Flori ligulate
Flori tubuloase
Receptacul
Bractei
Fig. 31. Secţiune prin calatidiul de floarea soarelui
Florile tubuloase sunt separate între ele prin palei cu 2-3 lobi, de culoare galben-verzui, care
depăşesc cu lobul cel mai lung floarea închisă. În stadiul de mugure, acest lob este curbat înspre
centrul calatidiului, având rol de protecţie a tubului floral în curs de dezvoltare. Această protecţie
este mărită şi prin excreţia unui lichid lipicios, similar cu răşina. La maturitate, paleile devin tari,
ţepoase, formând o structură alveolară care fixează seminţele pe calatidiu.
Caliciul este redus la 2-4 solzişori incolori, de 4 mm lungime, dispuşi în partea superioară a
ovarului.
Corola este actinomorfă, gamopetală, tubuloasă, alcătuită din 5 petale concrescute, cu cinci
dinţişori. La exterior, corola este de culoare galbenă de diferite nuanţe, mai rar violet-închis, iar la
interior aceasta este galbenă-portocaliu, roşu-brun, roşu-cenuşiu sau chiar neagră.
Corola la floarea-soarelui este formată din tubul (gâtul) corolei şi limbul corolei (partea
deschisă în formă de pâlnie) cu cinci dinţi ce reprezintă vârfurile celor cinci petale concrescute.
Lungimea corolei la o floare deschisă este de 9-12 mm. Lungimea tubului corolei este
cuprinsă între 5,1 şi 6,2 mm, iar diametrul este cuprins între 1,7 şi 2,3 mm. Datorită formei
tubuloase, tubul corolei are şi rolul de rezervor de nectar, acesta îngustâdu-se spre bază şi formând
un inel în interiorul căruia este dispus ţesutul nectarifer.
Androceul este sinanter, adică staminele sunt concrescute prin anterele lor, în timp ce
filamentele rămân libere. Acest proces se numeşte sinantrie, de unde şi denumirea de familia
Synanterae dată de unii autori compozitelor.
Staminele sunt în număr de 5, au filamentele albicioase şi anterele alungite, legate între ele
printr-o pieliţă fină, elastică.
Anterele au vârfurile late, iar în stadiul de mugure închid tubul anterelor la partea superioară,
care este de culoare brun-închisă până la neagră.
Grăunciorii de polen sunt relativ mari, de 34–45 μm (Vrînceanu Al.V., 2000). Aceştia au o
formă sferică şi sunt de culoare galbenă. De asemenea, suprafaţa lor este lipicioasă şi cu excrescenţe
sub formă de ghimpi, ceea ce face ca aceştia să se aglutineze (fig. 32). Datorită acestor
caracteristici, transportul grăunciorilor de polen prin intermediul vântului se face cu dificultate, în
schimb aceştia au o bună aderenţă la corpul insectelor.
Gineceul este alcătuit din ovar, stil şi stigmat.
Ovarul florii-soarelui este inferior şi format din două carpele concrescute numai prin
marginile lor, cu o cavitate unică ce conţine un singur ovul.
Stilul este albicios şi este plasat în interiorul tubului anterelor, purtând stigmatul. Stilul are
rolul de a răspândi polenul prin străpungerea anterelor şi de a ridica stigmatul deasupra polenului
propriu, pentru a favoriza polenizarea încrucişată.
100