FITOTEHNIE

Alungirea paiului are loc primăvara, dar numai după ce plantele au parcurs perioada de
vernalizare şi după ce temperatura depăşeşte 14 o C.
Alungirea tulpinii se face prin alungirea fiecărui internod în parte. Începutul fazei de
alungire (formare) a tulpinii este marcat de momentul când, la tulpina principală, primul nod
tulpinal se află la distanţa de 1 cm faţă de nodul de înfrăţire.
Frunza. Frunzele la cereale pornesc câte una de la fiecare nod al tulpinii şi sunt lipsite de
peţiol. Ele se prind de tulpină prin intermediul tecii, care este foarte dezvoltată şi înfăşoară tulpina
între două noduri. La partea inferioară, teaca se îngroaşă pe o anumită porţiune, regiunea îngroşată
numindu-se nod foliar.
Limbul frunzei (limbul foliar), la toate cerealele este alungit, având formă lanceolată şi
nervuri paralele.
La zona de trecere dintre teacă şi limbul foliar se găsesc anexele foliare, respectiv
urechiuşele şi ligula.
Urechiuşele (denumite şi pinteni) sunt două prelungiri ale bazei limbului foliar, care
înconjoară paiul pe o anumită porţiune, în funcţie de specie.
Ligula este o formaţiune membranoasă dispusă la limita dintre teacă şi limbul foliar, care
reprezintă o prelungire a epidermei interne a tecii.
Caracteristicile urechiuşelor şi ligulei ajută la recunoaşterea cerealelor înainte de apariţia
inflorescenţei (fig. 6), astfel:
- grâul are urechiuşe de mărime mijlocie şi adesea cu perişori pe margini, iar ligula este mijlocie;
- secara prezintă urechiuşe mici şi glabre, iar ligula este scurtă şi retezată, franjurată în partea
superioară;
- triticale prezintă urechiuşe mai mari şi cu marginea uşor încreţită, iar ligula este de mărime
mijlocie;
- orzul are urechiuşe mari, care înconjoară tulpina aproape pe jumătate din circumferinţă, în
schimb are ligula redusă;
- ovăzul are frunze lipsite de urechiuşe, dar cu ligula foarte dezvoltată, dinţată pe margini;
- orezul prezintă urechiuşe lungi şi acoperite cu perişori, iar ligula este lungă;
- porumbul are frunze lipsite de urechiuşe, iar ligula este mare (3 – 4 mm) şi emarginată;
- sorgul are frunze lipsite de urechiuşe, iar ligula este scurtă şi pubescentă.
Ovăz Grâu Orz Secară
Fig. 6. Anexele foliare la cereale (după Stoskopf N.C., 1985)
Inforescenţa. La cereale, florile nu sunt solitare, ci grupate în inflorescenţe simple denumite
spiculeţe, care la rândul lor sunt grupate în inflorescenţe compuse, care pot fi de două tipuri: spic şi
panicul. Ambele inflorescenţe compuse sunt alcătuite dintr-un ax principal, numit rahis, pe care se
prind spiculeţele (inflorescenţele elementare).
Odată cu alungirea tulpinii se dezvoltă şi inflorescenţa, aceasta fiind protejată de teaca
ultimei frunze. Prin alungirea internodiilor, inflorescenţa este împinsă treptat în sus, astfel că, după
apariţia ultimei frunze (ligula ultimei frunze vizibilă), în partea terminală a tulpinii apare o
îngroşare evidentă determinată de inflorescenţă, care este protejată de teaca ultimei frunze (frunza
stindard), de unde denumirea de faza de burduf.
18