FITOTEHNIE

2.4. Porumbul
Cuvinte cheie: porumb, importanţă, compoziţie chimică, sistematică, hibrizi, cerinţe, zone de cultură, rotaţie,
fertilizare, lucrările solului, sămânţă şi semănat, lucrări de îngrijire, recoltat.
Obiectivele subcapitolului:
- acumularea de cunoştinţe cu caracter general cu privire la cultura porumbului: importanţă, compoziţie
chimică a bobului, sistematică şi hibrizii admişi pentru cultivare;
- cunoaşterea cerinţelor porumbului faţă de factorii de climă şi sol şi cunoaşterea zonelor de cultură a
porumbului în România;
- cunoaşterea tehnologiei de cultivare a porumbului, respectiv a particularităţilor rotaţiei, fertilizării, lucrărilor
solului, semănatului, lucrărilor de îngrijire i recoltatului.
2.4.1. Importanţa culturii
Porumbul este utilizat în alimentaţia omului, în furajarea animalelor şi ca materie primă
pentru diferite industrii.
În alimentaţia omului, porumbul se utilizează sub formă de mălai (făină) din care se prepară
mămăliga sau diferite peparate de patiserie, fulgi de porumb, porumb zaharat conservat sub formă
de boabe sau ştiuleţi pentru salate şi garnituri, porumb fiert sau copt, popcorn (porumb pentru
floricele). Din germenii de porumb rezultaţi în urma măcinării boabelor, prin presare se obţine un
ulei alimentar de foarte bună calitate, apreciat în alimentaţia dietetică.
În furajarea animalelor, boabele de porumb constituie furajul concentrat de bază pentru
toate speciile de animale. Valoarea nutritivă a porumbului este de 1,17 - 1,30 unităţi nutritive la 1
kg boabe.
Planta întreagă recoltată şi tocată în faza de maturitate în lapte-ceară se utilizează pentru
obţinerea de siloz, care este utilizat pe scară largă în hrana vacilor de lapte. De asemenea, planta
întreagă se poate utiliza ca masă verde.
Tulpinile de porumb (cocenii) rezultate după recoltarea boabelor se pot utiliza ca furaj.
Ciocălăii măcinaţi pot fi utilizaţi în hrana rumegătoarelor.
Boabele de porumb se utilizează ca materie primă pentru obţinerea de amidon, glucoză,
dextrină, izoglucoză (îndulcitor lichid), whisky etc. Boabele de porumb se utilizează pe scară largă
pentru obţinerea de biocombustibil (etanol), după cum planta întreagă verde se poate utiliza pentru
obţinerea de biocombustibil (metanol, etanol).
Tulpinile de porumb se pot utiliza în industria celulozei şi la fabricarea panourilor
aglomerate.
Din ciocălăi se poate obţine furfurol sau pot fi folosiţi drept combustibil. De asemenea, în
gospodăriile tradiţionale, tulpinile de porumb se utilizează drept combustibil.
Pănuşile se utilizează pentru diferite împletituri tradiţionale.
Mătasea porumbului (stigmatele florilor femele) poate fi utilizată în scop medicinal, iar
polenul de porumb este colectat cu uşurinţă de către albinele melifere (plantă poleniferă).
Porumbul prezintă o serie de particularităţi, care justifică importanţa sa deosebită în rândul
plantelor de cultură, şi anume:
− prezintă o mare plasticitate ecologică, cultivându-se pe terenuri şi în condiţii climatice foarte
diferite;
− fiind o plantă unisexuat-monoică, se obţine cu uşurinţă hibrizi, în prezent la porumb
cultivându-se numai hibrizi;
− prezintă o bună rezistenţă la secetă şi arşiţă;
− are un număr redus de boli şi dăunători;
− se poate cultiva fără probleme deosebite în monocultură mai mulţi ani;
53