FITOTEHNIE

esenţiali, fiind apropiată de proteina de origine animală (proteina din carne sau ouă). Conţinutul
proteinei de soia în lizină este de 6-7%.
Conţinutul de proteină din seminţe este diferit de la un soi la altul, fiind influenţat de factorii
de mediu şi de tehnologia de cultivare (fertilizarea cu azot şi bacterizarea seminţelor înainte de
semănat determină creşterea conţinutului de proteină).
Lipidele reprezintă 17-25% din masa bobului. Uleiul de soia conţine 15-25% acizi graşi
saturaţi şi 75-85% acizi graşi nesaturaţi, respectiv 30-35 acid oleic, 44-55% acid linoleic şi 5-10%
acid linolenic. Conţinutul ridicat de acid linolenic determină un grad ridicat de instabilitate a
uleiului rafinat de soia.
Uleiul de soia este semisicativ, cu indicele de iod cuprins înte 107 şi 139.
Conţinutul de lecitină este de 2-4%, aceasta având o largă întrebuinţare în medicină.
Elementele minerale conţinute de seminţele de soia sunt fosforul, calciul, magneziul şi
potasiul.
Vitaminele din seminţele de soia sunt: A, B 1 , B 2 , C, D, E şi K.
3.2.3. Sistematică şi soiuri
Soia face parte din genul Glycine, care cuprinde un număr însemnat de specii. Dintre
acestea, numai Glycine max (L.) Merrill (sin. Glycine hispida (Moench.) Max.) prezintă importanţă
pentru cultură, aceasta provenind din specia spontană Glycine ussuriensis, care creşte în stare
spoantană în Japonia, Manciuria şi Coreea.
În cadrul speciei Glycine max (L.) Merrill se cunosc patru subspecii, în ţara noastră
cultivându-se subspecia manshurica Enk.
Glycine max (L.) Merrill ssp. manshurica Enk. se caracterizează prin: tulpină groasă, dreaptă;
frunze mijlocii, pubescente (perişori albi sau castaniu-deschis); flori mijlocii, albe sau violete;
păstaie mijlocie, liniară, puţin curbată; seminţe mijlocii (MMB = 120-180 g), ovale, oval-alungite,
rar sferice, galbene, verzi, castanii sau negre;
Soiurile de soia se grupează după perioada de vegetaţie în 13 grupe (de la 000 la X), dintre
care numai primele 5 pot ajunge la maturitate. În anul 2009, în ţara noastră au fost admise pentru
cultivare următoarele soiuri:
- soiuri foarte timpurii (foarte precoce) – grupa 000, cu cerinţe termice 1 de la 1000 la 1150 o C:
Perla;
- soiuri timpurii (precoce) – grupa 00, cu cerinţe termice de la 1150 la 1250 o C: Bolyi 44,
Eugen, Felix, Granat, Kiskun Daniela, Onix, Românesc 99, Safir;
- soiuri semitimpurii (semiprecoce) – grupa 0, cu cerinţe termice de la 1250 la 1350 o C:
Columna, Daciana, Neoplanta, Proteinka;
- soiuri semitârzii (semitardive) – grupa I, cu cerinţe termice de la 1350 la 1400 o C: Balkan,
Danubiana, Triumf ;
- soiuri târzii (tardive) – grupa II, cu cerinţe termice de la 1400 la 1500 o C: Stine, Venera.
3.2.4. Cerinţe faţă de climă şi sol
Soia e cultivă de la 55 o latitudine nordică (Moscova) până la 45 o latitudine sudică (Argentina
şi Chile).
3.2.4.1. Cerinţe faţă de căldură
Temperatura minimă de germinaţie este 7-8°C (după unii cercetători de 6-7°C). Pentru
răsărire, soia necesită o sumă a temperaturilor pozitive de 110-130 o C.
1 ∑TBA (suma temperaturilor biologic active), cu pragul biologic (temperatura de bază) de 10 o C.
78