FITOTEHNIE

Norma de semănat. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) depinde de
densitatea la semănat, puritate fizică a seminţelor, germinaţia seminţelor şi MMB. Norma de
semănat se calculează după următoarea formulă:
D x MMB
C =
P x G x 100
Unde: C = norma de semănat, în kg/ha;
D = densitatea de semănat, în boabe germinabile pe hectar;
MMB = masa a 1000 boabe, în g;
P = puritatea fizică a seminţelor, în %;
G = germinaţia seminţelor, în %.
Norma de semănat variază, de obicei, între 15-30 kg/ha. Semănatul se efectuează cu
semănători de precizie (de exemplu, SCP-6, SPC-8, etc.).
Distanţa dintre rânduri. La noi în ţară porumbul se seamănă la 70 cm între rânduri,
distanţă la care este adaptată întreaga sistemă de maşini pentru întreţinerea culturii şi recoltare. La
70 de cm între rânduri prăşitul mecanizat este efectuat în condiţii de productivitate ridicată, fără
distrugerea sau vătămarea plantelor.
Adâncimea de semănat. Adâncimea de încorporare a seminţelor este condiţionată de
umiditatea solului din stratul superficial şi de textura solului.
Semănatul se realizează la 5-6 cm adâncime pe solurile mai grele şi în zonele mai umede şi
la 6-8 cm pe solurile mai uşoare şi în zonele mai uscate.
Adâncimea de semănat influenţează uniformitatea răsăririi plantelor. Pentru a se asigura un
răsărit „uniform şi exploziv”, semănatul trebuie să fie cât mai uniform ca adâncime de încorporare a
seminţelor, aceasta fiind condiţionată de buna pregătire a patului germinativ.
La începutul epocii optime de semănat, când rezerva de apă a solului este mai mare şi când
solul se încălzeşte la suprafaţă se recomandă reducerea adâncimii de semănat cu 1-2 cm pentru a nu
se întârzia prea mult răsăritul. Pe măsură ce rezerva de apă din stratul superficial se reduce şi când
solul se încălzeşte şi în straturile mai profunde, adâncimea de semănat creşte, astfel încât sămânţa să
fie amplasată în stratul umed al solului.
2.4.6.5. Lucrări de îngrijire
Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire care se efectuează la
cultura porumbului. Porumbul are un ritm lent de creştere în primele faze de vegetaţie, fiind expus
îmburuienării. Buruienile produc pagube la porumb cuprinse între 30 şi 95% (Şarpe N., 1976).
Combaterea buruienilor la porumb se poate realiza prin efectuarea de lucrări mecanice şi
manuale, prin utilizarea erbicidelor sau combinat, prin efectuarea de lucrări mecanice şi folosirea
erbicidelor.
Lucrarea cu grapa cu colţi apare necesară la 4-6 zile de la semănat, atunci când după
semănat intervin ploi şi se formează crustă. Prin această lucrare se sparge crusta şi se distrug
buruienilor abia răsărite sau în curs de răsărire.
Lucrarea cu sapa rotativă se poate efectua atunci când porumbul are 4-5 frunze, pentru
afânarea solului la suprafaţă şi distrugerea buruienilor abia răsărite sau în curs de răsărire. Lucrarea
cu sapa rotativă trebuie efectuată pe timp frumos, cu soare, după ce s-a ridicat roua şi atunci când
solul este uscat la suprafaţă, astfel încât să nu se lipească de colţii sapei rotative. Lucrarea trebuie
executată la viteze mari ale tractorului (11-13 km/h), astfel încât colţii sapei rotative să disloce
particole mici de sol pe care le aruncă în sus, odată cu plăntuţele de buruieni. Plăntuţele de buruieni
fiind mai uşoare decât particolele de sol, cad mai încet şi rămân la suprafaţa solului unde se usucă.
Adâncimea de lucru a sapei rotative este de 3-6 cm.
Prăşitul este lucrarea prin care se urmăreşte combaterea buruienilor, îmbunătăţindu-se în
acelaşi timp şi permeabilitatea solui, aerisirea şi regimul termic al solului.
65