FITOTEHNIE

După răsărire, plăntuţele de soia suportă temperaturi de -2°C...-3°C, pentru perioade scurte.
În schimb, temperaturile de -3°C în faza de 3 frunze trifoliate determină pagube însemnate.
Temperaturile optime sunt în intervalul 21-23°C pentru formarea organelor de reproducere,
22-25°C pentru înflorirea, 21-23°C pentru formarea fructelor şi seminţelor şi 19-20°C pentru
maturare.
3.2.4.2. Cerinţe faţă de umiditate
Soia este o plantă cu cerinţe relativ ridicate faţă de umiditate. Consumul specific
(coeficientul de transpiraţie) este cuprins între 500 şi 700.
Pentru a germina, seminţele de soia obsorb 120-150% apă din greutatea lor uscată.
Perioada critică pentru apă se înregistrează în fazele de formare a organelor de reproducere,
înflorire, dar mai ales în perioada de formare şi umplere a seminţelor, faze care calendaristic se
încadrează de obicei între 10-15 iunie şi 15-20 august. Insuficienţa apei în această perioadă duce la
căderea florilor şi păstăilor, formarea de seminţe mici, ceea ce în final duce la obţinerea unei
producţii mici, redusă până la jumătate.
Însuficienţa apei de-a lungul perioadei de vegetaţie afectează negativ toate elementele
productivităţii, dar mai ales numărul de păstăi pe plantă şi mărimea boabelor.
În zona de sud, pentru cultura de soia se impune irigarea, cu excepţia zonelor din Lunca
Dunării, unde irigarea este necesară numai în anumite perioade. În Câmpia de Vest, irigarea este
necesară numai în anumite perioade, în timp ce în zonele de cultură din jumătatea de nord a
Moldovei şi din Transilvania irigarea de obicei nu este necesară.
Excesul de umiditate este dăunător în toate fazele de vegetaţie.
3.2.4.3. Cerinţe faţă de lumină
După cerinţele faţă de fotoperioadă (lungimea zilei), soia este o plantă de zi scurtă.
La o iluminare intensă, planta de soia ramifică mai mult şi se formează mai multe păstăi pe
plantă.
3.2.4.4. Cerinţe faţă de sol
Soia are cerinţe relativ mari faţă de sol. Necesită soluri cu textură mijlocie, cu reacţie neutră
(pH în jur de 6,5), bine drenate, bogate în humus, fosfor, potasiu şi calciu. Sunt indicate solurile din
seria cernoziomurilor, solurilor brun-roşcate şi aluviale.
Nu sunt favorabile pentru soia solurile argiloase, cu apă stagnantă, acide sau sărăturate,
precum şi cele nisipoase.
Pe solurile calcaroase se manifestă frecvent fenomenul de carenţă în microelemente şi
fosfor, iar pe solurile acide trebuie aplicate amendamente.
Soia găseşte condiţii apropiate de optim, atât din punct de vedere al solului cât şi al
climatului, în incintele îndiguite din Lunca Dunării.
3.2.5. Zonarea culturii de soia în România
În ţara noastră există 5 zone de favorabilitate a culturii soiei, în funcţie de potenţialul termic,
respectiv suma temperaturilor biologic active (TBA) cu pragul biologic de 10 o C, şi anume:
- Zona I – cu un potenţial termic de 1.600 – 1.750°C şi care cuprinde sudul Câmpiei Române şi
Dobrogea. În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor de soia târzii şi semitârzii, în
condiţii de irigare.
79