FITOTEHNIE

2.3. Orzul
Cuvinte cheie: orz, orzoaică, importanţă, compoziţie chimică, sistematică, soiuri, cerinţe, zone de cultură,
rotaţie, fertilizare, lucrările solului, sămânţă şi semănat, lucrări de îngrijire, recoltat.
Obiectivele subcapitolului:
- acumularea de cunoştinţe cu caracter general cu privire la cultura orzului: importanţă, compoziţie chimică a
bobului, sistematică şi soiurile admise pentru cultivare;
- cunoaşterea cerinţelor orzului faţă de factorii de climă şi sol şi cunoaşterea zonelor de cultură a orzului şi
orzoaicei în România;
- cunoaşterea tehnologiei de cultivare a orzului, respectiv a particularităţilor rotaţiei, fertilizării, lucrărilor
solului, semănatului, lucrărilor de îngrijire şi recoltatului.
2.3.1. Importanţa culturii
Orzul este utilizat în alimentaţia omului, în furajarea animalelor şi ca materie primă pentru
diferite industrii.
În alimentaţia omului, făina de orz este utilizată în diferite zone ale lumii pentru obţinerea
de pâine, care are o calitate mai slabă comparativ cu cea de grâu, fiind sfărâmicioasă şi necrescută.
De asemenea, făina de orz se folosesc în hrana sugarilor şi pentru prepararea unor specialităţi.
Orzul este folosit în alimentaţia omului şi sub formă de crupe ce se folosesc la prepararea
supelor şi sosurilor.
Malţul obţinut din boabele de orz se utilizează ca înlocuitor de cafea, pentru obţinerea de
faină de malţ utilizată pentru îmbunătăţirea celei de grâu şi în prepararea a diverse alimente.
În furajarea animalelor, boabele de orz au o valoare nutritivă ridicată şi o bună
digestibilitate, fiind comparabile cu valoarea furajeră a boabelor de porumb.
Boabele de orz sunt utilizate ca furaj concentrat pentru animalele puse la îngrăşat, cele
producătoare de lapte şi animalele tinere. Acestea pot intra în compoziţia furajelor concentrate în
proporţie de 20-25% pentru păsări, 25-30% pentru animalele tinere, animale în gestaţie şi
reproducători masculi, 30-35% pentru animalele în lactaţie, 30-40% pentru animalele de tracţiune şi
50-70% pentru porcii puşi la îngrăşat (Drăghici L. şi colab., 1975).
Orzul este folosit în hrana animalelor şi ca masă verde, siloz sau fân, singur sau în amestec
cu leguminoase (borceag de toamnă).
Paiele de orz au o valoare nutritivă superioară celor de grâu, ovăz şi secară, putând fi
folosite ca nutreţ fibros. Este recomandat ca paiele de orz să se folosească în amestec cu furaje
suculente, concentrate sau cu borhoturi, deoarece asperităţile plevei irită mucoasa tubului digestiv al
animalelor.
Colţii (radiculele) de malţ şi borhotul de bere au o valoare furajeră bună, stimulând
producţia de lapte a vacilor.
Boabele de orz sunt utilizate ca materie primă pentru fabricarea berii, acestea având
următoarele avantaje faţă de alte boabe de cereale: prin germinarea boabelor de orz, în germeni apar
în cantitate mai mare enzimele alfa şi beta-amilaza, ceea ce asigură o mai bună hidrolizare a
amidonului din endorperm în glucide simple, fermentescibile; paleele care acoperă boabele le
protejează de eventualele vătămări mecanice în timpul diverselor manipulări, care ar putea efecta
germinaţia, şi deci calitatea malţului; plevele care îmbracă bobul au rol filtrant pentru separarea
substanţelor solubile în timpul procesului de fabricare a berii (în timpul brasării).
Orzoaica are o calitate superioară pentru bere compartiv cu orzul furajer din următoarele
motive: boabele de orzoaică sunt mai mari şi mai uniforme, producând un malţ de o calitate mai
bună; plevele care îmbracă boabele de orzoaică sunt mai fine şi mai încreţite, ceea ce sporeşte rolul
filtrant al acestora; boabele de orzoaică au un conţinut mai scăzut în proteine şi mai bogat în
amidon, ceea ce înseamnă o calitate mai bună pentru fabricarea berii.
Boabele de orz se folosesc şi ca materie primă în industria alcoolului, dextrinei, glucozei,
pentru obţinerea de whisky etc.
44