FITOTEHNIE

5.1.8. Tehnologia de cultivare
5.1.8.1. Rotaţia
Cartoful preferă plantele premergătoarea care se recoltează devreme, lasă terenul curat de
buruieni şi fără resturi vegetale în cantitate mare, au un sistem radicular profund şi lasă solul afânat.
Plantele premergătoare favorabile pentru cultura cartofului sunt: leguminoasele perene
(lucerna în zona de câmpie şi trifoiul roşu în zonele umede), leguminoasele anuale, cerealele
păioase (grâu, orz, orzoaică, secară, triticale), porumb boabe şi porumb pentru siloz, legume
bostănoase, vărzoase, bulboase şi rădăcinoase.
Se recomandă rotaţia de 2-4 ani în unităţile agricole cu o pondere mare a culturii cartofului,
şi rotaţia de 3-5 ani în unităţile agricole cu o pondere mică a culturii cartofului. Pe solurile infectate
cu nematozi (Globodera spp.), rotaţia trebuie să fie de cel puţin 5-6 ani.
Cartoful nu se recomandă să se cultive după alte solanacee, prucum şi după in şi floareasoarelui,
datorită înmulţirii bolilor comune (putregai cenuşiu) şi a dăunătorilor comuni (nematozi).
După cartoful extratimpuriu şi timpuriu pot fi cultivate culturi succesive, cum sunt: porumb
siloz, fasole, varză de toamnă, castraveţi, fasole păstăi şi alte legume de toamnă.
După cartoful de vară se pot cultiva culturi de toamnă, cum sunt: rapiţă, grâu, orz, secară,
triticale.
5.1.8.2. Fertilizarea
Cartoful are un consum specific de elemente nutritive mare. Astfel, pentru fiecare 1000 kg
tuberculi şi biomasa epigee aferentă, acesta consumă în medie 5 kg N, 3 kg P 2 O 5 , 8 kg K 2 O, 3 kg
CaO şi 1 kg MgO.
Fertilizarea minerală. Dozele de îngrăşăminte chimice sunt diferite în funcţie de destinaţia
recoltei (tabelul 11). După leguminoase perene, doza de azot se reduce cu 20-30 kg/ha şi se măreşte
doza de fosfor cu 20 kg/ha. După leguminoase anuale, doza de azot se reduce cu 10-20 kg/ha şi se
măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha. După plante tehnice, doza de azot şi fosfor se măreşte cu 10-20
kg/ha.
Tabelul 11
Dozele de îngrăşăminte chimice recomandate la cultura cartofului
Destinaţia culturii
Dozele de îngrăşăminte chimice (kg s.a./ha)
N P 2 O 5 K 2 O
Consum extratimpuriu şi timpuriu 130-160 60-80 60-80
Consum de vară 90-100 80-100 40-60
Consum de toamnă-iarnă 120-140 110-125 70-100
Tuberculi pentru industrie 100-120 120 120
Tuberculi pentru plantare 80-90 120 100-120
Sursa: ICPC Braşov (citat de Dumbravă M., 2004)
Dintre îngrăşămintele chimice cu azot, cele mai recomandate sunt nitrocalcarul şi ureea pe
solurile acide, iar pe cele neutre azotatul de amoniu şi ureea.
Îngrăşămintele simple cu fosfor şi cu potasi se aplică înainte de efectuarea arăturii.
Îngrăşămintele cu azot se aplică în primăvară la pregătirea solului pentru plantare şi după tuberizare
(10-35 zile după răsărire). Îngrăşămintele complexe se pot aplica la plantare sau în vegetaţie.
Fertilizarea organică se recomandă pe toate tipurile de sol, dar mai ales pe cele nisipoase şi
luto-argiloase. Gunoiul de grajd se recomandă pentru soiurile timpurii deoarece favorizează
încălzirea solului, dar este bine valorificat de către soiurile tardive. Cele mai bune rezultate se obţin
prin fertilizarea organo-minerală.
129