FITOTEHNIE

lucrările mecanice de combatere a buruienilor. Tăierea parţială a rădăcinilor laterale înainte de
iniţierea florală, prin lucrările mecanice de întreţinere, reduce numărul de flori şi seminţe pe plantă,
ceea ce diminuează nivelul producţiei.
Folosirea cât mai bună a rezervelor de apă ale solului depinde de dezvoltarea rădăcinilor în
profunzime, prin lucrările de bază ale solului (arătură şi eventual scarificare înainte de efectuarea
arăturii) urmărindu-se înlăturarea eventualelor obstacole (tasare în profunzime) care ar putea bloca
dezvoltarea rădăcinilor.
4.2.3.3. Tulpina şi formarea tulpinii
Tulpina la floarea-soarelui este erectă, cilindrică, neramificată şi prevăzută cu perişori scurţi
şi aspri. La exterior, tulpina este ondulată până la brăzdată.
Tulpina este plină cu măduvă, aceasta înmagazinând apă, particularitate care contribue la
asigurarea rezistenţei plantei la secetă.
Diametrul tulpinii variază în mod obişnuit între 2 şi 6 cm, cu limite de variaţie de la 0,5 la
10 cm. Tulpina are diferite grosimi de-a lungul ei, fiind mai subţire către partea superioară şi bazală.
Înăţimea tulpinii prezintă o mare variaţie, de la 0,5 la 5 m, fiind influenţată de hibrid,
precum şi de condiţiile de umiditate, nutriţie şi densitatea culturii. În mod obişnuit, înălţimea
tulpinii variază de la 1,1 la 1,7 m. În condiţii de defici hidric (secetă) înălţimea tulpinii este sub 1 m.
Hibrizii de floarea-soarelui cu tulpina de înălţime mijlocie (140-160 cm) şi cu diametrul de
cca. 2,5 cm la înălţimea de 1 m sunt consideraţi cei mai valoroşi, aceştia caracterizându-se printr-o
rezistenţă mai bună la frângere şi cădere.
O talie mai mică a plantei (până la 100 cm, ca valoare minimă) permite scurtarea perioadei
în care se formează tulpina, uşurează recoltarea mecanizată şi creşte rezistenţa plantelor la cădere şi
frângere. Reducerea înălţimii tulpinii în procesul de ameliorare trebuie să se realizeze prin scurtarea
internodurilor şi nu prin reducerea numărului acestora, numărul de frunze pe plantă rămânând astfel
neschimbat. Pentru efectuarea recoltării mecanizate în condiţii bune, înălţimea tulpinii nu trebuie să
fie mai mică de 75 cm.
În general, hibrizii mai timpurii au înălţimea tulpinii mai mică, iar cei mai tardivi au
înălţimea tulpinii mai mare.
De obicei, tulpina este dreaptă, iar la maturitate se curbează spre partea terminală, sub
calatidiu.
Tulpina este neramificată la hibrizii actuali de floarea-soarelui cultivaţi pentru ulei, tendinţa
de ramificare fiind eliminată prin procesul de ameliorare.
Tulpina creşte foarte încet la începutul vegetaţiei, când plantele au 2-3 perechi de frunze,
perioadă în care rădăcina creşte într-un ritm rapid. Ulterior, ritmul de creştere a tulpinii se
intensifică. În faza de formare a calatidiilor, ritmul de creştere a tulpinii este de 2-5 cm pe zi.
Creşterea tulpinii în înălţime se termină la sfârşitul înfloririi.
4.2.3.4. Frunzele şi suprafaţa foliară
Cotiledoanele, a căror apariţie la suprafaţa solului marchează răsărirea plantelor de floareasoarelui,
sunt denumite impropriu “frunze cotiledonale”. Acestea variază ca mărime, având
lungimea de cca. 3 cm şi lăţimea de cca. 2 cm. Forma cotiledoanelor poate fi eliptică, ovală,
alungită sau rotunjită. Cotiledoanele au o poziţie este aproape orizontală în decursul zilei, iar în
timpul nopţii devin oblice. Hipocotilul este verde-albicios până la verde-roşiatic.
În mod obişnuit, numărul de frunze pe plantă este cuprins între 25 şi 35, în funcţie de hibrid
şi condiţiile de mediu (în special lungimea zilei) din perioada de iniţiere a primordiilor foliare.
97