FITOTEHNIE

Pentru obţinerea unei producţii ridicate de seminţe este importantă atât umiditatea solului în
momentul semănatului, cât şi cantitatea de precipitaţii din timpul perioadei de vegetaţie. Deficitul
de apă din sol în momentul semănatului nu poate fi compensat prin precipitaţiile care cad ulterior.
Cantitatea de apă acumulată în sol în perioada septembrie-aprilie constituie elementul de bază în
stabilirea densităţii de semănat.
Stresul hidric la floarea-soarelui afectează, în primul rând, caracteristicile morfologice ale
plantei, determinând reducerea taliei plantei (fenomen de piticire), diminuarea biomasei epigee,
reducerea suprafeţei foliare, şi în al doilea rând caracteristicile productive, respectiv numărul de
seminţe/calatidiu, masa boabelor/calatidiu şi MMB. Pe măsură ce condiţiile climatice se apropie de
optim, îmbunătăţindu-se aprovizionarea cu apă, planta de floarea-soarelui reacţionează în primul
rând din punct de vedere vegetativ (se dezvoltă bine vegetativ) şi apoi din punct de vedere productiv
(producţia nu creşte în acelaşi ritm cu dezvoltarea vegetativă) (Ion V. şi col, 2004).
Excesul de umiditate şi temperaturile scăzute reduc rezistenţa plantelor la boli, iar în faza de
înflorire impiedică zborul insectelor polenizatoare, ceea ce determină un procent ridicat de seminţe
seci. De asemenea, excesul de umiditate favorizează creşterea vegetativă în dauna fructificării.
4.2.6.3. Cerinţe faţă de lumină
Floarea-soarelui este o plantă cu pretenţii mari faţă de lumină. Fenomenul de heliotropism
este o dovadă a cerinţelor ridicate ale florii-soarelui faţă de factorul lumină.
Planta este sensibilă la intensitatea luminii în perioada cuprinsă între iniţierea primordiilor
inflorescenţei până după formarea inflorescenţei.
La lumină slabă şi în condiţii de umbrire tulpinile se alungesc, suprafaţa foliară se reduce,
ceea ce duce la obţinerea de calatidii mici, producţia reducându-se.
Insuficienţa luminii în perioada de acumulare a lipidelor determină un conţinut scăzut de
ulei în seminţe.
Nivelul de iluminare saturat la floarea-soarelui este de peste 150000 lucşi, acesta fiind foarte
ridicat comparativ cu alte plante de cultură (Roman Gh.V., 2006).
Reacţia la fotoperioadă este diferită de la un cultivar (hibrid) la altul, la floarea-soarelui
existând forme neutre, forme de zi scurtă şi forme de zi lungă. Totuşi, din punct de vedere al
reacţiei la fotoperioadă, floarea-soarelui este considerată o plantă neutră.
4.2.6.4. Cerinţe faţă de sol
Solurile favorabile florii-soarelui sunt cele cu fertilitate ridicată, cu textura mijlocie (lutoase
sau luto-nisipoase), profunde şi cu o capacitate mare de reţinere a apei.
Este de dorit ca amplasarea florii-soarelui să se facă pe solurile cu un conţinut mai ridicat de
130 ppm K 2 O şi 15 ppm P 2 O 5 .
Floarea-soarelui este o plantă moderat tolerantă la salinitate, dar se dezvoltă normal la un pH
cuprins între 6,4-7,2.
Sunt considerate ca nepotrivite solurile nisipoase, pietroase, compacte, grele şi reci, precum
şi cele acide, calcaroase.
4.2.7. Zonarea culturii de floarea-soarelui în România
În ţara noastră, floarea-soarelui întâlneşte condiţii de vegetaţie favorabile pe suprafeţe
întinse. Totuşi, potenţialul productiv al hibrizilor este frecvent diminuat din cauza deficitului de
umiditate şi a însuşirilor fizice şi chimice ale unor soluri pe care floarea-soarelui s-a extins în
cultură.
110