FITOTEHNIE

Fig. 32. Grăunciori de polen la floarea-soarelui
Stigmatul este bifurcat şi acoperit pe partea exterioară cu peri monocelulari, având de obicei
aceeaşi culoare în partea superioară ca şi partea interioară a florii tubuloase. Stigmatele pot fi şi de
culoare roşie, sau numai marginile acestora, cu toate că tubul florii este galben-portocaliu în
interior.
Funcţia principală a stigmatului este de a recepta grăunciorii de polen în vederea germinaţiei
acestora şi realizării fecundării.
Stigmatul ajunge la maturitate mai târziu decât anterele, fenomen denumit „protandrie”. În
timpul maturării florilor tubuloase, stigmatul se alungeşte şi este împins în afara tubului anterelor,
după care capătul distal al acestuia se desface median, iar vârfurile celor două bifurcaţii se răsucesc
în afară, expunând partea lor inferioară, receptivă.
Lobii stigmatului au lungimea de 3-4 mm şi sunt acoperiţi cu perişori îndreptaţi în sus, care
în condiţii de receptivitate secretă un lichid lipicios.
Glandele nectarifere sunt prevăzute cu stomate, care diferă în privinţa mărimii, formei şi
frecvenţei. Mărimea glandelor nectarifere, precum şi numărul şi poziţia stomatelor sunt strâns
corelate cu gradul de atractivitate a albinelor.
4.2.3.6. Înflorirea
Înflorirea este precedată de deschiderea involucrului de frunze al calatidiului, după care
apare primul rând de flori ligulate, proces care de obicei se petrece seara.
Înflorirea este centripetă, începând cu florile marginale, ligulate şi continuând în interiorul
calatidiului cu florile tubuloase, care înfloresc în 6-8 zone succesive, a câte 2-3 rânduri de flori. O
floare tubuloasă are un ciclu vital de 24-36 ore, când polenul este pus în libertate, cu însemnate
variaţii determinate de condiţiile climatice, aprovizionarea cu apă şi substanţe nutritive, precum şi
de genotip.
O floare tubuloasă trece prin următoarele faze de dezvoltare (faze de înflorire) (fig. 33):
- floare în stadiu de buton, care se caracterizează prin trecerea corolei de la culoarea verde la
culoarea galbenă, în interiorul acesteia staminele fiind mature, cu polenul deja format şi viabil;
- floare în stadiu de stamină, care se caracterizează prin corolă alungită, cu stamine care ies din
aceasta cu 5-6 mm. Trecerea de la stadiul de buton la stadiul de stamină se face foarte rapid,
pe timpul nopţii, astfel încât dimineaţa polenul este eliberat din abundenţă;
- floare în stadiu de stigmat, care se caracterizează prin apariţia stigmatului deasupra
staminelor;
- floare în stadiul de ofilire, care caracterizează floarea deja fecundată. Corola se usucă,
înflorirea este terminată, iar ovarul îşi începe dezvoltarea.
Momentul în care stigmatul îşi pierde turgescenţa, iar lobii acestuia se răsucesc în spirală
marchează faptul că s-a produs polenizarea şi fecundarea. Un alt semn distinctiv al florii fecundate
este schimbarea culorii corolei din galben în brun.
101