FITOTEHNIE

1. ASPECTE GENERALE DE FITOTEHNIE
Cuvinte cheie: fitotehnie, producţie, factori de producţie.
Obiectivele capitolului:
- definirea fitotehniei ca ştiinţă şi cunoaşterea obiectului de studiu al acesteia;
- cunoaştera problemelor globale ale agriculturii cu privire la culturile fitotehnice şi a căilor de creştere a
producţiei agricole;
- cunoaşterea factorilor de producţie la plantele de cultură mare, a modului cum aceştia acţionează asupra
plantelor de cultură mare, respectiv a modului cum influenţează producţia.
1.1. Definirea şi obiectul de studiu al fitotehniei
Fitotehnia 1 este ştiinţa agronomică care elaborează tehnologiile de cultivare a plantelor de
cultură pe baza cunoaşterii biologiei şi a cerinţelor acestora faţă de factorii de vegetaţie, în scopul
obţinerii unor producţii ridicate şi de calitate, în condiţii de eficienţă economică şi de protecţie a
mediului înconjurător.
Plantele de cultură care fac obiectul de studiu al fitotehniei sunt plantele de cultură mare sau
plantele de câmp, respectiv plantele care se cultivă pe suprafeţe mari, care sunt grupate în: cereale,
leguminoase pentru boabe, plante oleaginoase, plante textile, cartof, sfeclă de zahăr, hamei, tutun,
plante medicinale și aromatice.
Fitotehnia se ocupă de cca. 100 de specii de interes pentru ţara noastră, care aparţin la
diferite familii botanice, şi anume: Poaceae (Gramineae), Fabaceae (Leguminosae), Asteraceae
(Compositae), Brassicaceae (Cruciferae), Linaceae, Cannabaceae, Malvaceae, Solanaceae,
Chenopodiaceae, Apiaceae (Umbeliferae), Lamiaceae (Labiatae).
În prezent, la toate plantele de cultură sunt cultivate soiuri sau hibrizi (cultivare) care au
însuşiri diferite faţă de structura genetică ancestrală a plantei. Cultivarele sunt organisme ameliorate
şi perfecţionate de către om (ameliorator), cu o serie de caracteristici pe care acesta a dorit să le
dezvolte şi îmbunătăţească la aceste plante.
Plantele de cultură mare se cultivă pe cea mai mare parte din suprafaţa arabilă a globului,
respectiv cca. 85%. Aceste specii asigură produse de bază pentru hrana oamenilor şi furajarea
animalelor, precum şi materii prime pentru o mulţime de industrii, precum: industria de morărit şi
panificaţie, industria uleiului, industria zahărului, industria amidonului, industria alcoolului,
industria farmaceutică, industria fibrelor textile etc.
Marile civilizaţii ale umanităţii au progresat şi s-au dezvoltat pe baza cultivării plantelor de
cultură mare, şi anume: civilizaţiile din sud-estul Asiei s-au dezvoltat pe baza cultivării orezului;
Babilonul, Egiptul, Grecia şi Imperiul Roman s-au dezvoltat pe baza cultivării grâului, orzului şi
meiului; civilizaţiile incaşă, maya şi aztecă de pe continentul american s-au dezvoltat pe baza
cultivării porumbului şi cartofului.
Fitotehnia are un caracter interdisciplinar, fiind o disciplină de sinteză (integratoare).
Aceasta utilizează cunoştinţe fundamentale şi aplicative de natură biologică, fiziologică, tehnică,
tehnologică, economică şi managerială, conturând în măsura cea mai mare profesiunea de Inginer
Agronom.
1.2. Probleme actuale ale agriculturii cu privire la culturile fitotehnice
Deşi există o producţie globală suficientă pentru asigurarea fiecărui locuitor a cca. 2700
calorii/zi, după datele FAO peste 850 milioane de locuitor suferă de foame pe glob, în timp ce în
1 Denumirea de Fitotehnie vine din limba greacă, de la phyton = plantă şi tehni = artă, meşteşug, ansamblu de procedee
într-o meserie, metodă, ceea ce înseamnă că fitotehnia reprezintă arta, meşteşugul, metoda de cultivare a plantelor;
Franceză – Phytotechnie, Engleză – Crop Production, Spaniolă – Fitotechnia, Germană – Pflanzenbau.
4