FITOTEHNIE

tulpinilor – Phomopsis helianthi, alternarioză – Alternaria helianthi), atacului de dăunători
(gărgăriţa porumbului – Tanymecus dilaticollis, viermii sârmă – Agriotes spp.) şi a atacului de
lupoaiei (Orobanche cumana).
- nu trebuie cultivată după plante atacate de putregaiul alb: soia, fasolea, năut, sfeclă, specii din
familia Cruciferae (rapiţă, muştar ş.a.);
- nu trebuie cultivată după plantele atacate de putregaiul cenuşiu: cartof, sfeclă, in;
- trebuie evitată cultivarea după plante cu înrădăcinare adâncă, care sunt mari consumatoare de
apă: lucernă, sfeclă, sorg, iarbă de Sudan.
Cele mai bune plante premergătoare sunt: porumbul, cerealele de toamnă, mazărea.
Porumbul este considerat ca fiind o plantă premergătoare mai bună decât grâul de toamnă. Floareasoarelui
valorifică bine efectul remanent al dozelor mari de îngrăşăminte azotate şi fosfatice aplicate
la porumb.
Floarea-soarelui trebuie să revină pe acelaşi teren după cel puţin 5-6 ani. Aceasta înseamnă
că floarea-soarelui nu trebuie să depăşească 20% din structura culturilor din fermă.
Trebuie evitată amplasarea florii-soarelui după culturile de grâu, mazăre etc., la care se
aplică erbicide pe bază de 2,4-D, MCPA, Bromoxinil, Bentozan sau alte erbicide la care floareasoarelui
este sensibilă. În plus, trebuie evitată amplasarea culturilor de floarea-soarelui lângă aceste
culturi atunci când se aplică erbicidele la care floarea-soarelui este sensibilă, pentru că particulele
soluţiei de erbicid purtate de vânt sau curenţii de aer în timpul efectuării tatamentelor ajung pe
frunzele de floarea-soarelui şi determină importante scăderi de producţie.
Sfecla de zahăr nu este o plantă bună premergătoare pentru floarea-soarelui pentru că este o
mare consumatoare de apă şi elemente nutritive, în special de potasiu, determinând diminuarea
producţiei şi reducerea procentului de ulei în seminţele de floarea-soarelui.
Floarea-soarelui este o bună plantă premergătoare pentru culturile de primăvară. De
asemenea, floarea-soarelui este o bună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, mai bună
decât porumbul, din următoarele motive: eliberează terenul mai devreme; lasă o cantitate mai mică
de resturi vegetale pe sol; lasă terenul mai curat de buruieni; semănatul în teren nearat se face în
condiţii mai bune decât după porumb.
4.2.8.2. Fertilizarea
Consumul specific al florii-soarelui pentru 100 kg seminţe, la care se adaugă producţia
corespunzătoare de rădăcini, frunze, tulpini şi inflorescenţe, este de 1,8-3,5 kg azot, 0,29-0,7 kg
fosfor, 0,38-1,65 kg potasiu, 0,11 kg calciu, 0,18-0,23 kg magneziu (Hera Cr. şi colab., 1998, citat
de Roman Gh.V., 2006).
Primele faze de vegetaţie reprezintă o perioadă critică pentru nutriţia cu N, P şi K, iar
influenţa negativă a insuficienţei acestora nu mai poate fi corectată ulterior, chiar dacă se asigură
cele mai bune condiţii de nutriţie. Ca urmare, asigurarea unei bune aprovizionări a plantelor de
floarea-soarelui cu toate elementele nutritive încă de la răsărire constituie una dintre principalele
condiţiile pentru obţinerea unor producţii mari.
Aplicarea îngrăşămintelor minerale. Floarea-soarelui valorifică mai slab îngrăşămintele
decât alte plante de cultură, datorită sistemului său radicular cu o capacitate ridicată de extragere a
elementele nutritive şi din combinaţiile mai greu solubile. Îngrăşămintele minerale sunt mai slab
valorificate şi pentru că seminţele au o pondere mică din biomasa pe care planta o formează (a şasea
sau a şaptea parte din biomasa epigee), iar în unele zone şi în anumiţi ani regimul hidric
necorespunzător al solului face ca îngrăşămintele minerale să fie mai slab valorificate de către
flaorea-soarelui.
112