ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
Capitolul I.
POLITICA ŞI STRATEGIA DE ORGANIZARE
A CONTROLULUI INFECŢIILOR
ÎN INSTITUŢIILE MEDICALE
1.1 Conceptul cu privire la supravegherea şi controlul
infecţiilor nosocomiale în cadrul instituţiilor medico-sanitare
din Republica Moldova
Actualitatea
În patologia umană infecţiile nosocomiale (IN) ocupă un loc deosebit. Ele se deosebesc prin incidenţa
înaltă şi consecinţe grave, care duc direct sau indirect la majorarea bruscă a valorii tratamentului, precum
şi a pagubei economice, morale şi sociale şi sunt considerate în prezent o problemă majoră de
sănătate populaţională pentru toate instituţiile de asistenţă medicală (6, 7, 8, 10, 29).
Conform expunerii OMS sub infecţie nosocomială se subînţelege orice maladie infecţioasă, care
afectează pacientul ca rezultat al spitalizării sau adresării după asistenţă medicală, sau maladie infecţioasă
care afectează lucrătorul medical al instituţiei sanitare ca urmare a îndeplinirii obligaţiunilor funcţionale,
îndeferent de momentul apariţiei simptomelor în timpul sau după aflare în instituţia sanitară.
Conform explorărilor OMS, efectuate în 14 ţări ale lumii, nivelul de înregistrare a infecţiilor
nosocomiale atinge 8,0% - 21,0% din numărul bolnavilor internaţi. Ele conduc la majorarea bruscă a
valorii tratamentului şi se înscriu printre primele cauze de deces la bolnavii internaţi; 75,0% din totalul
deceselor în staţionarele chirurgicale (3, 4, 5, 11, 23).
O problemă deosebit de gravă pentru unităţile sanitare la ora actuală prezintă hepatitele virale B şi
C, infecţia HIV/SIDA, tuberculoza, salmonelozele – în staţionarele pediatrice.
De asemenea o problemă medicală de mare complexitate şi gravitate constituie infecţiile septicopurulente,
inclusiv, septicemiile, peritonitele, osteitele, alte infecţii postoperatorii. Este îngrijorător faptul
că anual în ţară se înregistrează 300-350 cazuri de abcese postinjectabile.
În Republica Moldova infecţiile nosocomiale constituie o problemă pentru toate serviciile de
sănătate publică. Totodată, din numărul total de îmbolnăviri prin infecţii nosocomiale septico-purulente
înregistrate în republică 66,6% au avut loc în staţionarele de profil chirurgical, 16,6% - în maternităţi şi
14,5% - în staţionarele de profil terapeutic (10).
În conformitate cu statistica oficială în Republica Moldova morbiditatea prin infecţii nosocomiale
în anul 2006 a constituit: la bolnavii postchirurgicali – 1,8 la 1000 operaţi, infecţii congenitale la copii
nou-născuţi – 2,9 la 1000 nou-născuţi, la lăuze – 3,9 la 1000 naşteri, la copiii nou-născuţi – 6,7 la 1000
nou-născuţi.
Totodată, luând în consideraţie datele OMS-ului şi celor bibliografice putem constata că statistica oficială
în Republica Moldova nu reflectă morbiditatea reală prin infecţii nosocomiale. Un studiu efectuat recent a
demonstrat că morbiditatea reală constituie în staţionarele chirurgicale 83,16 la 1000 operaţi (13).
Printre cauzele de neînregistrare a infecţiilor nosocomiale pot fi enumerate, cât diagnosticarea
insuficientă şi neraportarea cazurilor, atât şi lipsa definiţiilor de caz standard a nosoformelor de infecţii
nosocomiale.
O parte din clinicieni consideră greşit, că asemenea infecţii cum ar fi pneumoniile, pielonefritele,
procesele inflamatorii locale, nu sunt patologii infecţioase şi nu consideră necesar în aceste cazuri, de
a le înregistra şi de a întreprinde măsuri antiepidemice. În acelaşi timp, în ţările Europei de Vest şi SUA
anume aceste patologii ocupă primul loc în structura infecţiilor intraspitaliceşti (27).
Ediţia I