ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

2.5.2 Tuberculoza
GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
Noţiuni generale de profilaxie a transmiterii Mycobacterium tuberculosis în instituţiile medicale.
M. tuberculosis este transmisă pe cale aeriană prin particulele care se conţin în picături care provin
de pe urma strănutului, tusei persoanelor cu TB respiratorie. De regulă, M. tuberculosis se transmite
doar pe cale aerogenă şi nu prin contact de suprafaţă. Infecţia apare atunci când o persoană susceptibilă
inspiră picăturile care conţin M. tuberculosis, acestea traversând cavitatea bucală şi nazală, căile respiratorii
şi bronhiile, pentru a ajunge în alveole.
La 2-12 săptămâni de la declanşarea infecţiei, reacţia imună limitează multiplicarea şi răspândirea
ulterioară a bacililor infecţioşi, rezultatele testelor imunologice pentru TB fiind pozitive. Totuşi, unii din
bacili rămân inactivi, dar viabili timp de mulţi ani. Această stare e cunoscută ca faza latentă a TB. Persoanele
cu TB latentă au de obicei rezultate pozitive pentru intradermo-reacţia la tuberculină (PPD), dar
ei nu prezintă simptome de TB activă şi ei nu sunt contagioşi.
Aproximativ 5-10% din persoanele infectate cu M. tuberculosis şi la care TB latentă nu e tratată, cu
timpul vor crea condiţii de declanşare a TB pe tot parcursul vieţii. Riscul ca TB latentă să treacă în TB
activă este major în primii ani după infectare (1,2,3).
Persoanele expuse riscului major de infectare cu M. tuberculosis
Încă nu a fost bine definită tipologia persoanelor expuse infectării cu M. tuberculosis care ar putea
influenţa gradul de risc. Probabilitatea ca o persoană expusă M. tuberculosis să devină infectată depinde
în primul rând de concentraţia picăturilor infecţioase răspândite în aer şi durata expunerii faţă de o persoană
cu TB. Cu cât e mai aproape şi de lungă durată contactul, cu atât e mai mare posibilitatea de infectare.
Contactele apropiate e cazul persoanelor care respiră acelaşi aer într-o încăpere sau alt spaţiu
închis pentru o perioadă îndelungată (câteva zile sau săptămâni şi nu minute sau ore) împreună cu
o persoană care are TB pulmonară (4). Un pacient cu TB suspectată este acea persoană la care se
stabileşte o diagnoză cu suspecţie de TB sau la care s-a iniţiat un tratament anti-TB. În general, suspecţia
TB nu durează mai mult de 3 luni (4,5).
Adiţional la persoanele care intră în contact direct, mai există unele categorii expuse unui risc major
de infectare cu M. tuberculosis. Persoanelor din această categorie li se va acorda prioritate.
Toţi lucrătorii medicali trebuie să fie informaţi despre riscul declanşării maladiei, în urma infectării
cu M. tuberculosis (1). Persoanele infectate cu HIV cu o imunodeficienţă vădită şi care au fost recent
infectaţi cu M. tuberculosis sunt expuse unui risc mai mare de achiziţionare a TB, în comparaţie cu persoanele
infectate recent, dar care nu poartă HIV (4,7,8,9).
Vaccinarea cu BCG nu afectează riscul infectării după expunere, dar poate să reducă riscul trecerii de la
TB latentă la maladia TB, preîntâmpinând apariţia infecţiilor miliară şi meningeală la nou-născuţi şi copiii (10).
Riscul de infectare cu M. tuberculosis în cadrul spitalelor
Transmiterea M. tuberculosis este un risc major în cadrul spitalelor (12,13,14). Proporţiile riscului
variază în funcţie de local, grup de lucru, prevalenţa TB în comunitate, numărul de pacienţi şi eficacitatea
măsurilor de monitorizare a TB. Transmiterea M. tuberculosis în condiţii de spital a fost asociată cu contactul
apropiat cu persoanele care aveau TB, în timpul procedurilor de pulverizare, inclusiv broncoscopie,
tubaj endotraheic, alte proceduri de absorbţie, irigarea abceselor deschise şi tratamente cu pulverizatoare
care forţează tusea. Din totalitatea cazurilor de declanşare a TB în condiţii de spital, majoritatea
au implicat transmiterea germenilor de tuberculoză rezistentă la pacienţi şi lucrătorii medicali.
Raportarea tuturor cazurilor confirmate sau suspectate de tuberculoză, investigarea contacţilor,
planificarea şi supravegherea pacienţilor cunoscuţi ca fiind suspectaţi de TB sunt acţiuni importante
pentru stabilirea unui control eficient al infecţiei TB.
Până la o treime din persoanele care au avut contact cu bolnavii TB se infectează cu M.tuberculosis.
Răspândirea infecţiei are loc în timpul contactului cu bolnavii TB. Cel mai frecvent răspândirea infecţiei
are loc în timpul contactului apropiat în familia pacientului, sau la adresarea în instituţii medicale, unde
sunt pacienţi cu simptoame de TB sau boală TB sub tratament neadecvat.
Ediţia I
73