ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
Prevenirea transmiterii patogenilor cu transmitere prin sânge
Vaccinarea (vezi compartimentul 5.4)
Controlul infecţiei în mediul înconjurător
Suprafeţele din mediul înconjurător (suprafaţa echipamentului, care nu intră în contact direct cu
pacientul) se pot contamina în cursul lucrului. Anumite suprafeţe, în special cele atinse deseori (ex.
mânerele lămpilor, întrerupătoarele şi mânerele sertarelor) pot servi drept factori de contaminare
bacteriană, deşi nu sunt asociate direct cu transmiterea infecţiei fie a PM, fie a pacienţilor. Transferul
microorganismelor de pe suprafeţele contaminate din mediu la pacienţi are loc în primul rând prin
contactul cu mâna PM. Când aceste suprafeţe sunt atinse, agenţii microbieni pot fi transferaţi pe instrumente,
alte suprafeţe din mediul înconjurător sau pe nasul, gura, sau ochii lucrătorului/pacientului. Deşi
igiena mâinilor rezolvă problema minimalizării acestui transfer, folosirea unor bariere de protecţie sau
spălarea şi dezinfectarea suprafeţelor din mediul înconjurător, de asemenea, apără împotriva infecţiilor,
asociate îngrijirilor medicale.
Suprafeţele din mediul înconjurător pot fi divizate în suprafeţe de contact clinic şi suprafeţe de
întreţinere a încăperii. Deoarece suprafeţele de întreţinere a încăperii (podeaua, pereţii, chiuvetele) au
un risc limitat de transmitere a bolii, ele pot fi decontaminate prin metode mai puţin riguroase decât
cele folosite pentru articolele chirurgicale şi suprafeţele de contact clinic. Strategiile de curăţare şi dezinfectare
a suprafeţelor din zonele de lucru cu pacienţii vor avea în vedere:
• potenţialul contactului direct cu pacientul;
• gradul şi frecvenţa contactului manual;
• potenţialul de contaminare a suprafeţei cu substanţe corporale sau surse de microorganisme din
mediu (sol, praf, apă etc.).
Curăţarea este prima etapă necesară a oricărui proces de dezinfectare. Curăţarea este o formă
de decontaminare, care face suprafaţa din mediu ne periculoasă prin înlăturarea materialelor organice,
sărurilor, impurităţilor vizibile, ce pot afecta procesul de inactivare microbiană. Acţionarea fizică prin
frecarea cu detergenţi şi surfactanţi şi clătirea cu apă înlătură un număr substanţial de microorganisme.
Dacă o suprafaţă nu e curăţată, succesul procesului de dezinfectare poate fi compromis. Îndepărtarea
sângelui vizibil şi a tuturor materialelor organice şi anorganice poate fi la fel de importantă ca activitatea
germicidă a unui agent dezinfectant. În caz că o suprafaţă nu poate fi curăţată adecvat, ea va fi protejată
prin plasarea de bariere.
Bibliografie
1. Iarovoi P. Frecvenţa infectării şi morbidităţii prin hepatite virale parenterale a lucrătorilor medicali
// Al IX-lea Congres al Asociaţiei Chirurgilor „N. Anestiade”, I Congres de Endoscopie din RM.
Rezumatele lucrărilor. Chişinău, 2003, p. 203-204.
2. Lereuz-Ville M., Dulioust E., Galimant J.. Virus et sperme : implications pour l’assistance médicale
à la procréation (AMP). Immuno-analyse & Biologie Spécialisée Volume 21, Issue 3, June 2006, Pages
181-1883.
6.6 Particularităţile de organizare a controlului infecţiilor în
secţiile de boli infecţioase
Este unanim recunoscut, că bolnavii ce suferă de maladii infecţioase trebuie să fie izolaţi de alte persoane
receptive pe durata perioadei de contagiozitate. Pacienţii cu anumite boli infecţioase prezintă un pericol
potenţial enorm pentru cei din jur, deoarece pot elimina agentul patogen timp îndelungat şi în cantităţi mari.
Instituirea şi respectarea unui regim antiepidemic strict, în special în ceea ce ţine de izolare şi
dezinfecţie, este mai uşor de realizat în cadrul unor spitale specializate de boli infecţioase.
214 Ediţia I