ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
La acestă schemă se poate adăuga şi o profilaxie pasivă cu imunoglobulină specifică anti-HBs (HBIG).
Această imunoglobulină specifică trebuie să aibă un titru mai mare de 1:100.000. Administrarea de imunoglobuline
specifice anti-HB se va face în primele 24 de ore de la contactul posibil infectant, asociat cu
vaccinarea anti-HB. Doza de HBIG este de 0,5 ml administrată i.m., în alt loc decât vaccinul.
În hepatita acută cu VHB se adoptă următoarele indicaţii practice:
- precizarea statusului ADN-VHB pozitiv/ADN-VHB negativ;
- precizarea statusului AgHBe/AcHBe;
- vaccinarea partenerului (lor) sexual (i), cu sau fără testare prealabilă;
- vaccinarea celor din anturajul imediat;
- recomandarea folosirii prezervativului cel puţin în primele 2 luni de la începerea vaccinării la
partenerul sexual;
- monitorizarea pacientului pentru decelarea seroconversiei AgHBs/anti-HBs;
- monitorizarea pacientului timp de 1 an de zile pentru o posibilă boală cronică de ficat.
Riscul transmiterii HVC după o înţepătură accidentală cu instrumentar ce provine de la o sursă
HCV-pozitivă este estimat la aproximativ 2-10%. Riscul este mai mic decât în cazul expunerii la o sursă
de VHB, dar mai mare decât în cazul expunerii la o sursă de HIV. Riscul de transmitere în acest caz
depinde de concentraţia de ARN-HCV în sângele sursei de VHC şi de volumul de inoculare.. Riscul
de transmitere a HVC în urma unei singure expuneri a mucoasei este foarte rar. Deşi profilaxia post
expunere cu imunoglobuline era utilizată în trecut, ea nu era eficientă. De aceea, în prezent, profilaxia
postexpunere nu este recomandată.
Recomandările curente pentru monitorizarea postexpunere şi managementul expunerii la sânge
infectat cu VHC se bazează pe istoria naturală a HVC şi pe schemele de tratament existente.
Imediat după înţepătură cu instrumentar potenţial infectat cu VHC sau alte tipuri de expunere
la sânge infectat se efectuează spălarea rănii cu săpun şi apă şi irigarea masivă a mucoaselor cu apă.
Se determină natura expunerii şi se efectuează consilierea post-expunere asupra transmiterii VHC şi
implicaţiile posibile.
Deoarece profilaxia post expunere cu imunoglobuline nu este eficientă, iar terapia antivirală
amânată până la apariţia viremei are o eficacitate foarte înaltă, terapia imediată post expunere nu este
recomandată. Iniţial ambii, atât sursa, cât şi persoana expusă trebuie testaţi la anticorpi anti-HCV. Persoana
expusă trebuie de asemenea testată la enzimele hepatice. Dacă sursa potenţială de infecţie este
anti-HCV negativă, nu mai sunt necesare teste ulterioare. La persoanele cu imunosupresie negativă la
anticorpi contra VHC este necesar de efectuat şi un test calitativ de depistare a ARN_HCV în reacţia de
polimerizare în lanţ (PCR) la această etapă. Dacă sursa sau persoana expusă este pozitivă la anti-HCV
este necesar de efectuat testul calitativ pentru determinare ARN-HCV şi aprecierea dacă HCV-infecţia
este activă. Dacă sursa de infecţie şi persoana expusă sunt anti-HCV şi ARN-HCV pozitive la testarea
iniţială ei trebuie consultaţi şi menajaţi ca bolnavi cu HVC cronică.
Dacă persoana expusă este anti-HCV negativă iniţial, peste o lună după expunere ea trebuie testată
pentru ARN-HCV calitativ şi să repete analizele pentru determinarea activităţii enzimelor hepatice.
Dacă persoana expusă devine ARN-HCV pozitivă la acest moment poate fi recomandată aplicarea
tratamentului antiviral. Totuşi, ţinînd cont de rata înaltă de clearence spontan al infecţiei în lunile 6-12
după transmisie este recomandat de a amâna terapia până la obţinerea rezultatelor testării ARN-HCV
la 12 săptămâni.
Dacă peste 3 luni după expunere persoana expusă rămâne anti-HCV negativă, se repetă testul
anti-HCV, ARN-HCV calitativ şi enzimele hepatice. Persoanele expuse, care sunt ARN-HCV pozitive la
acest moment, trebuie aplicat tratamentul antiviral, dacă nu sunt contraindicaţii. Se aplică tratamentul cu
interferon standard sau pegylat pe o durată de 3-6 luni, conform schemelor aprobate pentru hepatita
virală C acută.
Ediţia I
187