ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
Principii de ameliorare a situaţiei
Situaţia existentă în spitale, când se neglijază cât investigaţiile microbiologice (unii medici nu le socot
utile în tratamentul pacienţilor cu ISP), atât şi principiile epidemiologice de selectare a preparatelor
antibacteriene, este inadmisibilă şi se cere corectată.
Asemenea faptului, că în medicină prioritatea o deţine depistarea precoce a proceselor patologice
şi corijarea lor timpurie, în antibioticoterapie este important de a depista stadiile timpurii de răspândire
a microorganismelor rezistente şi de a întreprinde măsuri de corecţie (23).
Pentru întreprinderea măsurilor concrete, elaborarea tacticii şi strategiei utilizării preparatelor antibacteriene
şi formarea pieţii acestor preparate este important de a deţine informaţie veridică privitor
la nivelul de răspândire a antibioticorezistenţei microbiene.
Este foarte important de a cunoaşte situaţia epidemiologică pe loc, în fiecare instituţie în parte, şi
de a miza pe date veridice privitor la legătura epidemiologică a infecţiei cu microorganismele concrete
şi antibioticorezistenţa lor.
Un mod de rezolvare a acestei probleme poate servi implementarea programului WHONET, elaborat
de OMS. Acest sistem informaţional asigură nu numai evidenţa pacienţilor, dar formează şi baza de
date privitor la microorganismele circulante, antibioticorezistenţa lor, fapt care oferă posibilitatea de
a descrie situaţia epidemiologică privitor la antibioticorezistenţă în întregime pe instituţie. Mai mult ca
atât cunoaşterea datelor privitor la rezultatele investigaţiilor microbiologice la fiecare pacient în parte
permite de a îmbunătăţi calitatea tratamentului din contul selectării empirice a mijloacelor de tratament
şi profilaxie potrivit agentului cauzal până la primirea antibioticogramei. În acelaşi timp oferă posibilitatea
de a pronostica, conform datelor epidemiologice, răspândirea unora sau altor microorganisme
şi sensibilitatea lor la antibiotice. De menţionat, că şi efectul economic este semnificativ din contul
utilizării raţionale a antibioticelor.
Un aspect foarte important în supravegherea epidemiologică a antibioticorezistenţei este acumularea
şi răspândirea informaţiei la nivel local, regional (municipal), şi naţional.
În lipsa cunoaşterii situaţiei veridice privitor la antibioticorezistenţă este imposibilă primirea
hotărârilor corecte la achiziţionarea antibioticelor, în legătură cu ce creşte probabilitatea utilizării în
tratament antibiotice mult mai scumpe, precum şi probabilitatea unui tratament neeficient, care practic
duce la prelungirea spitalizării şi scumpirea tratamentului.
Sarcinile cheie în desăvârşirea utilizării eficiente a antibioticelor sunt:
• optimizarea utilizării antibioticelor în scopuri profilactice;
• optimizarea utilizării antibioticelor în scopuri curative;
• informarea sistematică privitor la antibiotico-rezistenţă;
• folosirea ghidurilor destinate antibioticoterapiei;
• respectarea standardelor calităţii metodelor microbiologice de determinare a sensibilităţii la antibiotice.
Supravegherea şi controlul rezistenţei la antibiotice
Utilizarea necontrolată a preparatelor antimicrobiene, care conduce la sporirea antibioticorezistenţei
microbiene şi diminuării eficienţei lor, dictează imperios necesitatea organizării unui sistem eficient de
supraveghere epidemiologică asupra antibiotirezistenţei microbiene.
Strategia globală pentru supravegherea şi controlul rezistenţei la antibiotice este considerată o
prioritate de către OMS. Orice individ poate fi victima unei infecţii cu bacterii rezistente, dar şansele
sunt mult crescute pentru pacienţii spitalizaţi. Dacă în a. 1996 OMS considera, pentru prima dată, că
rezistenţa la antibiotice constituie o „ameninţare globală” la adresa umanităţii, care necesită un răspuns
planetar, concret, Raportul OMS pentru anul 2000, privind bolile transmisibile, se întitula: „Învingerea
rezistenţei la antibiotice”.
Pentru a dezvolta o strategie de control a rezistenţei la antibiotice, supravegherea epidemiologică
multidisciplinară a evoluţiei rezistenţei a impus în anul 1996 crearea Comisiei Europene şi a Comitetului
160 Ediţia I