ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
d) diagnosticul medicului;
e) instituirea terapiei antimicrobiene.
Pentru pacienţii sub vîrstă de un an, care prezintă unul din următoarele: febra (>38°C), sau hipotermie
(<36,7°C), sau apnee, sau bradicardie, sau somnolenţă, sau vomă şi unul din următoarele:
a) drenaj cu eliminări purulente de la locul afectat;
b) microorganism izolat din hemocultură;
c) dovadă radiografică a infecţiei;
e) instituirea antibioticoterapiei;
f) diagnosticul medicului.
În lipsa susţinerii adecvate a laboratorului bacteriologic în diagnosticul infecţiei tractului urinar pot
fi folosite criteriile:
• smptome clinice: febră, discomfort în zona suprapubiană, senzaţii frecvente spre urinare, disurie,
în special la pacienţii ne supuşi cateterismului;
• semne de piurie la microscopie;
• semne de piurie în analiză cu utilizarea benzelor pentru testare; reacţie pozitivă la esteraza
leucocitelor, în special în combinaţie cu reacţia pozitivă la nitraţi;
• rezultatul pozitiv de colorare după Gram a urinei necentrifugate (la mărire mare permite de a
presupune prezenţa în câmpul microscopic a mai mult de 100.000 bacterii în 1 ml, iar prezenţa
bacteriuriei masive – şi a semnelor de infecţie activă).
Factorii de risc în infecţiile tractului urinar
1. Cateterismul vezicii urinare este factorul principal de risc în ITU. În SUA, de exemplu, mai bine de
80% din infecţiile nosocomiale ale tractului urinar se dezvoltă la pacienţii cu cateter urinar instalat.
Mai mult ca atît, incidenţa prin ITU este în funcţie directă cu durata folosirii cateterului instalat. Este
confirmat faptul că la utilizarea sistemelor închise timp de 10 zile infecţia apare la 50% din pacienţii
supuşi cateterismului, iar în timp de 1 lună ITU se dezvoltă, practic, la 100% pacienţi (3). La utilizarea
sistemelor deschise riscul dezvoltării ITU creşte considerabil: infecţia se dezvoltă în 100% cazuri deja
la a 4-a zi după cateterizare (9).
2. Vârsta
3. Patologia vezicii urinare.
4. Genul: feminin (în special după cateterism frecvent), masculin (după utilizarea cateterelor) (кондомный).
ITU mai frecvent se întâlneşte la femei, în legătură cu faptul că canalul urinar este mai scurt, şi, cât zona
periuretrală, atât şi partea distală a uretrei, sunt supuse mai uşor contaminării microbiene.
5. Pacienţii cu mişcări limitate în special cu pierderea funcţiei sfincteriale în rezultatul patologiei neurologice.
6. Femeile în perioada de după naştere (în timpul sarcinii anatomia normelor a tractului urinar la
femei este supusă unor schimbări fiziologice semnificative, fapt care înlesneşte migrarea bacteriilor
în vizica urinară şi rinichi). Conform datelor (7) contingentul de pacienţi cu risc major pentru ITU
nosocomiale sunt cei trataţi şi supuşi operaţiilor de mai multe ori din cauza diferitor patologii
urologice. La asemenea pacienţi predomină formele complicate de ITR, care se caracterizează prin
decurgere cronică şi complicaţii frecvente.
7. Pacienţii imunodificitari.
8. Urolitiaza
Factorii de mediu (spital)
1. Prelucrarea/sterilizarea insuficientă a utilajului (catetere, cistoscoape, endoscoape).
2. Materialul de consum contaminat (contaminarea materialului de consum, preparatelor
medicamentoase, soluţiilor pentru irigare, etc..
Ediţia I
63