ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
lezarea integrităţii ţesutului, şi decurge, ca regulă, fără simptome, pe când un criteriu determinant al infecţiei
tractului urinar este prezenţa simptomelor de inflamaţie a tractului urinar, vezicii urinare, sau a rinichilor. În
43,7% cazuri infecţia poartă caracter manifest, iar în 56,3% cazuri se observă bacteriuria asimtomatică (6).
Deseori ITU conduce la bacteriemie, şi ca urmare la decesul pacientului.
Infecţia tractului urinar este determinată în mare măsură de criteriile microbiologice: concentraţia
microorganismelor ≥ 10 5 microorganisme/ml, cu izolarea maxim a 2 specii de microorganisme.
Criterii de definire
A) Infecţia simptomatică a tractului urinar se stabileşte în baza prezenţei unuia din următoarele semne:
1. Febră (>38°C), polachiurie, disurie, sensibilitate suprapubiană şi o urinocultură cu peste 10 5 colonii/
ml urină, cu izolarea a nu mai mult de două specii de germeni (pentru ca probele de urină să aibă
valoare în determinarea caracterului de infecţie nosocomială, ele trebuie să fie obţinute aseptic,
folosind tehnici concrete ca: recoltarea cu toaletă prealabilă locală riguroasă, prin metoda mijlocului
jetului, prin sonda vezicală sau prin puncţie suprapubiană);
2. Două din următoarele semne: febra (>38°C), polachiurie, disurie, sensibilitate suprapubiană şi unul
din următoarele:
a) piurie (leucocite în 20 mm3 urină, sau >3 leucocite/câmp, citite cu ocular >10, obiectiv 40 (10x40);
b) prezenţa de microorganisme în urină, pe frotiul din sediment colorat Gram;
c) două uroculturi cu izolarea aceluiaşi germene (bacterii Gram negative sau stafilococ saprofit) cu un număr
de cel puţin 100 germeni/ml urină pentru fiecare microorganism;
d) urocultură 10 4 - 10 5 germeni/ml de urină cu un singur microorganism la pacienţii sub antibioticoterapie;
e) instituirea terapiei antimicrobiane;
f) diagnosticul medicului.
Pentru pacienţii sub vârsta de un an care prezintă unul din semnele următoare: febra (>38°C), sau
hipotermie (<36,7°C), sau apnee, sau bradicardie, sau vomă şi unul din următoarele:
a) piurie;
b) prezenţa de microorganisme în urină, în frotiu colorat Gram: din sediment;
c) două uroculturi succesive cu izolarea repetată a aceluiaşi germene (100 germeni/ml urină neemisă spontan);
d) urocultură (100.000 germeni/ml) cu o singură specie, izolată la pacienţii care au primit recent antibiotice;
e) instituirea terapiei antimicrobiane;
f) diagnosticul medicului.
B) Bacteriuria asiptomatică.
E necesară prezenţa unuia din următoarele criterii (1 sau 2):
1. Prezenţa unei sonde urinare permanente timp de 7 zile înaintea efectuării unei uroculturi în absenţa
febrei, polachiurie, disurie, sensibilitate suprapubiană şi izolarea din urocultură a cel puţin 100.000
germeni/ml/urină cu maxim două specii de microbi prezente;
2. Absenţa unei sonde urinare permanente timp de 7 zile înainte de cele două uroculturi pozitive (cel
puţin 100.000 germeni/ml/urină cu cel mult două specii microbi) în absenţa febrei, polachiuriei,
disuriei, sensibilităţii suprapubiene.
C) Alte infecţii ale tractului urinar (rinichi, ureter, vezică, uretra şi ţesuturile înconjurătoare şi retroperitoneale).
Diagnosticul se stabileşte în baza prezenţei următoarelor criterii (1, 2 sau 3) :
1. Microorganism izolat dintr-un lichid biologic, altul decît urina sau din ţesut care provine din locul afectat;
2. Prezenţa unui abces, sau o altă dovadă de infecţie observată prin examen direct în timpul intervenţiei
chirurgicale sau prin examen histopatologic;
3. Două din următoarele: febra (>38°C), sau durere locală, sau sensibilitate şi unul din următoarele:
a) drenaj purulent de la locul afectat;
b) microorganism izolat din hemocultură identic cu specia din urocultură;
c) probă radiografică de confirmare a diagnosticului sau prin diagnostic cu ultrasunete, tomografie
computerizată, rezonanţa magnetică, examene cu radioizotopi;
62 Ediţia I