ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
- K. pneumoniae, 6,8% - S. faecalis, 4,5% - P. mirabilis, 3,8% - S. marcescens, 1,5% - Acinetobacter spp., şi
13,1% alte microorganisme.
Un alt studiu (27) efectuat în staţionarele de traumatologie pe 138 pacienţi cu osteită posttraumatică,
inclusiv 40% osteită nosocomială, a demonstrat elocvent polimorfizmul etiologic al infecţiei de plagă.
Din 131 tulpini izolate 36,64% aparţin la S. aureus, 20,68% - la S. epidermidis, 10,69% - la Ps. aeruginosa,
8,40% - la E. coli, 7,63% - la P. mirabilis, 3,82% - la P. vulgaris, câte 3,05% la S. pyogenes şi Citrobacter spp.,
câte 2,29% - la Enterobacter spp. şi E. faecalis, 1,53% - la alte microorganisme.
Şi în SUA în infecţiile chirurgicale septico-purulente predomină stafilococii şi enterobacteriile. În
conformitate cu datele sistemului NNIS (3) (aa. 1990-1996; N=17671) mai frecvent de la pacienţii
cu infecţie chirurgicală sunt izolate tulpini de S.aureus (20 %) şi de stafilococi coagulazonegativi (14
%), Enterococcus spp. (12 %), E.coli (8 %), P. aeruginosa (8%), Enterobacter spp. (7%), P. mirabilis (3%),
K.pneumonie (3%), diverşi streptococi (3%), C. albicans (2%), alte microorganisme grampozitive aerobe
(2%), Bacteroides fragilis (2%). Unele izbucniri prin infecţii nosocomiale au fost provocate chiar de microorganisme
neobişnuite, cum ar fi Rhizopus oryzae, Clostridium perfringens, Rhodococcus bronchialis,
Nocardia farcinica, Legionella pneumophila, Legionella dumoffii şi Pseudomonas multivorans.
Aşadar, o particularitate a agenţilor cauzali ai infecţiilor septico-purulente nosocomiale este că
majoritatea din ei aparţin la microorganismele aşa-zise oportuniste, condiţionat patogene, multe din ele
aparţinând la saprofiţi.
Deoarece majoritatea din aceste specii aparţin la saprofiţi, microorganismele date se deosebesc şi
prin rezistenţă înaltă la mediul extern. Totodată ele uşor achiziţionează rezistenţă faţă de antibioticele
utilizate în condiţii de spital. Anume rezistenţa înaltă la mediul extern şi polirezistenţa la chimiopreparate
conduce la formarea tulpinilor spitaliceşti, care circulă uşor în mediul spitalicesc, chiar şi sub
presiunea chimioteropicelor şi dezinfectanţilor.
În mod normal, majoritatea din aceste specii de microorganisme, saprofite fiind, nu provoacă
îmbolnăvirea. Totodată, în deosebite circumstanţe, în special în populaţia de pacienţi cu rezistenţă a organismului
scăzută, ele pot deveni deosebit de agresive şi contagioase, punând în pericol viaţa bolnavilor.
Patogeneza infecţiei chirurgicale
Infecţia (starea infecţioasă) este rezultatul interacţiunii între macroorganismul gazdă şi a microorganismului
la pătrunderea ultimului în macroorganism, şi este în funcţie directă de nivelul de contaminare
a plăgii şi imunodificienţa organismului.
Conform Cruse P.J. (1992) riscul de dezvoltare a infecţiei postchirurgicale poate fi conceptualizat
prin următoarea funcţie:
Doza microbiană de contaminare
Rezistenţa organismului pacientului
= Riscul dezvoltării infecţiei chirurgicale
Aşadar, riscul de dezvoltare a infecţiei chirurgicale este direct proporţional cu doza microbiană de
contaminare şi imunodificienţa organismului.
Experimental şi clinic s-a constatat, că pentru dezvoltarea procesului infecţios în plagă este necesar
ca numărul total de microorganisme într-un gram de ţesut întrece 10 5 -10 6 celule microbiene.
Ca confirmare ţinem să prezentăm rezultatele unui studiu internaţional, efectuat sub egida OMS-lui
în 42 instituţii sanitare din 14 ţări, care a constatat următorii indici ai infecţiilor postoperatorii: 13% -
după operaţii curate, 16% - după operaţii condiţionat curate, 29% - după operaţii contaminate (11, 35).
Experimental, pe animale de laborator, s-a constatat că pragul dozei de contaminare pentru provocarea
infecţiei chirurgicale este de 10 2 -10 5 celule bacteriene la un gram de ţesut (35), şi este în funcţie
directă de imunodificienţa organismului.
Cercetările noastre, efectuate în laboratorul Infecţii Intraspitaliceşti (22), confirmă acest fenomen.
Un studiu imunologic efectuat pe pacienţi cu maladie ulceroasă a stomacului şi colecistită calculoasă,
cu 1-2 zile înainte de intervenţia chirurgicală, a constatat schimbări esenţiale în conţinutul imunoglobulinelor
serului. Diminuarea nivelului IgM a fost înregistrat la 58,5% - 64,0% din bolnavi; IgG - la 39,6%-44,0% şi
52 Ediţia I