ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
contribuit eficient la reducerea morbidităţii generale prin hepatitele virale B şi D, în special la copiii până
la 14 ani. Astfel că, HVB în comparaţie cu morbiditatea în perioada prevaccinală în rândul copiilor până
la 14 ani s-a redus de la 1002 cazuri în anul 1989 până la 17 cazuri în anul 2007 sau de circa 60 ori.
Această reducere semnificativă a contribuit la schimbarea raportului între nivelurile de morbiditate
în rândul copiilor şi nivelul morbidităţii persoanelor de 15 şi mai mulţi ani. Dacă pe tot parcursul perioadelor
prevaccinală şi vaccinării selective a predominat morbiditatea în rândul copiilor, apoi în perioada
vaccinării totale predomină morbiditatea adolescenţilor şi adulţilor.
În grupul adolescenţilor şi celor vârstnici (15 şi mai mulţi ani) morbiditatea s-a redus de la 1836
cazuri în anul 1989 până la 222 cazuri în anul 2007 (17 şi mai mulţi ani) sau de circa 8 ori. Această
descreştere este datorată, atât măsurilor specifice de profilaxie (vaccinarea), cât şi măsurilor de profilaxie
nespecifice, aplicate în republică.
Aşadar putem deduce, că vaccinarea nou născuţilor şi altor grupuri de risc este o măsură preventivă
foarte eficace şi efectuarea ei în continuare, precum şi a măsurilor preventive nespecifice, va contribui la
reducerea semnificativă an de an a morbidităţii şi la substituirea generaţiei actuale înalt afectate de VHB
cu o altă generaţie puţin afectate.
În pofida rezultatelor obţinute, totuşi indicii morbidităţii prin HVB, depăşesc cu mult indicii înregistraţi
în majoritatea ţărilor europene (de la 0,2 la 100 mii populaţie în Luxemburg până la 1,8 în Olanda) ceea
ce contribuie la sporirea numărului de bolnavi cu hepatită cronică, ciroză hepatică şi cancer primar
hepatic. Indicele morbidităţii prin hepatite virale cronice şi ciroze hepatice creşte de la 772,9 ‰ în anul
1989 pînă la 1693,7‰ în anul 2005.
Morbiditatea prin HVB acută în Republica Moldova după vârstă şi sex.
Unii din factorii biologici ce ar putea influenţa morbiditatea prin diferite infecţii sunt sexul şi vârsta,
ce servesc ca criterii în determinarea grupelor de risc. Pentru morbiditatea prin HVB factorul de vârstă
a jucat un rol semnificativ, servind şi ca unul din argumente în implementarea vaccinării totale contra
HVB a nou născuţilor începând cu toamna anului 1994. În rezultat, ponderea grupelor de vârstă 0-2 ani
şi 3-6 ani pe parcursul celor 13 ani (1995-2007) a scăzut de la 238 la cazuri unice. Persoanelor de sex
masculin le revine o pondere mai mare în morbiditatea prin HVB, constituind 55,8% în raport cu 44,2%
în rândul persoanelor de sex feminin.
Hepatita Virală C
Până în 1989 hepatita virală C (HVC) era una din hepatitele virale NANB cu mecanism parenteral
de infectare. Astăzi sunt cunoscute caracteristicele principale ale virusului hepatitei C, unele legităţi
ale procesului epidemic al infecţiei, există teste specifice pentru diagnosticul ei, însă sunt întrebări fără
răspuns în ce priveşte controlul hepatitei virale C.
Hepatita virală C, a început a fi oficial înregistratăîn RM începând cu anul 1991.
Datele prezentate în figura 2 ne demonstrează faptul că morbiditatea prin această infecţie a crescut
treptat până în 1996 – de la 1,62 o / oooo
la 7,6 0 o / oooo
, o creştere de 4,7 ori. Începând cu anul ulterior,
1997, este în descreştere, atingând în 2007 indicele de 2,9 o / oooo
. În cazul HVC grupul de risc îl constituie
persoanele de vârsta 20-50 ani.
Analiza şi evaluarea morbidităţii prin HVC a bărbaţilor şi femeilor în diferite grupuri de vârstă
a arătat că în general predomină sexul masculin – 52,7% în raport cu 47,3% ce revine celui feminin,
constatându-se o diferenţă semnificativă. Aşadar, în procesul epidemic al HVC în ultimii ani are loc o
descreştere latentă a nivelului de morbiditate, care, probabil, va continua şi în anii următori, dar ponderea
lor va creşte datorită reducerii semnificative a morbidităţii prin HVB şi HVD.
Hepatita virală D
Particularităţile epidemiologice ale hepatitei virale D sunt în mare măsură similare cu cele ale
infecţiei cu VHB, dat fiind faptul că agentul patogen al hepatitei D este un virus defect care poate pro-
38 Ediţia I