ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
9. Chiotan Mircea. Boli infecţioase, Hepatitele acute virale, Bucureşti; Naţional 2002, p. 298-341.
10. Ciufecu Elvira Sinziana. Virusologie medicală. Virusuri hepatotrope, Bucureşti; Naţional 2003, p. 332-401.
11. Costin Cernescu, Simona Ruţă. Medicamente antivirale Bucureşti, Rolul antiviralelor in tratamentul hepatitei
B cronice; Medicamente antivirale folosite in tratamentul hepatitei C cronice; Bucureşti , 2003 p. 75-100.
12. Costin Cernescu. Virusologie medicală, ediţia a 2-a. Chimioterapie antivirală. Virusuri hepatice cu transmitere
paranterală, Bucureşti 2000 p. 82-233.
13. Georfeta Lupuţiu, Doina Chiran. Meditaţie antiinfecţioase chimioterapie specifitate limitată Cluj-Napoca,
1995, p. 236
4.2 Rezistenţa la antibiotice
Sfârşitul secolului XX s-a manifestat printr-o accelerare semnificativă a evoluţiei microorganismelor
şi patologiilor provocate de acestea. Fenomenul dat este caracteristic în special pentru infecţiile nosocomiale
septico-purulente, şi este o reflectare a schimbărilor petrecute în ecosistemul uman, inclusiv
spitalicesc, urmare a utilizării în masă a antibioticelor, creşterii prevalenţei gazdelor imunodificitare,
scăderii interesului pentru igienizarea vieţii cotidiene, perturbarea raportului dintre diferite categorii
de agenţi patogeni, etc. (5, 7, 25).
Descoperirea antibioticelor este apreciată ca un moment revoluţionar în controlul unui şir mare
de boli infecţioase, deoarece de rând cu vaccinarea a permis diminuarea semnificativă a morbidităţii şi
letalităţii. Actualmente antibioticele prezintă cea mai numeroasă grupă de preparate medicamentoase. În
Rusia, de exemplu, actualmente se utilizează 30 diferite grupe de antibiotice, iar numărul de preparate
aparte atinge 200. Totodată, o particularitate a antibioticelor constă în faptul că, la un comportament
neserios în utilizarea lor ele îşi pierd uşor eficienţa (23).
Un rol deosebit în etiologia infecţiilor intraspitaliceşti îl prezintă ecovariantele nosocomiale ale microorganismelor
cu un grad înalt şi un spectru larg de rezistenţă la preparatele chimeoterapice, fapt care
tot mai frecvent impune cliniciştii să utilizeze antibioticele de rezervă în tratamentul infecţiilor, care sunt
mult mai costisitoare şi care duc la mărirea cheltuielilor pentru tratamentul pacienţilor (13, 16, 25).
Clasificarea preparatelor antibacteriene pe larg utilizate în medicină (OMS, 2002).
Clasa
Aminoglicozide
Beta-lactame
• Peniciline
• Penicilin/beta-lactamaz
inhibitori
• Cefalosporine
Alte beta-lactame
• Carbapeneme
• Glicopeptide
• Macrolide/azolide
• Tetracicline
• Hinolone
• Oxazolidinone
• Streptogramine
Altele
Sulfanilamide şi trimetroprim
Antibioticele
Streptomicina, canamicina, tobramicina, gentamicina, neomicina, amicacina
Benzilpenicilina (penicilina G), procaun-benzil penicilina, benzatin-benzil penicilina,
fenoxmetilpenicilina (penicilina-V), ampicilina, meticilina, clogzaciclina
Amoxcilina
I-a generaţie: cefalexina, cefalotina
II-a generaţie: cefuroxima, cefoxitina, cefaclor
III-a generaţie: cefatoxima, cetriaxona, ceftacidim
Aztreonam
Imipenem, meropenem
Vancomicina, teicoplanina
Eritromicina, oleandomicina, spiramicina, claritromicina, azitromicina
Tetraciclina, hlortetraciclina, minociclina, doxiciclina, oxitetraciclina
Acidul nalidixidinic, citrofloxacina, norfloxacina, pefloxacina, sparfloxacina,
fleroxacina, ofloxacina, levofloxacina, gatifloxacina, moxifloxacina
Linezolida
Hinupristina/dolfopristina
Bacitracina, cicloserina, novobiocina, spectinomicina, clindamicina, nitrofurantonina
Trimetroprim, trimetroprim/sulfametoxazol
Ediţia I
155