ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
Decontaminarea
Autoclavarea cu abur este metoda de elecţie pentru toate procesele de decontaminare. Materialele
care urmează să fie decontaminate şi eliminate vor fi puse în containere adecvate (saci din plastic
autoclavabil, cu coduri de culori care indică destinatia conţinutului acestora pentru autoclavare şi/sau
incinerare). Pot fi luate în consideraţie şi metode alternative doar dacă acestea îndepărtează şi/sau
omoară microorganismele
Procedurile de manipulare şi eliminare a materialelor contaminate şi a deşeurilor
Trebuie adoptat un sistem de identificare şi de separare a materialelor infecţioase şi a containerelor
respective. Vor fi obligatoriu respectate reglementările naţionale şi internaţionale în domeniu. Categoriile
care se includ sunt următoarele:
• Deşeurile necontaminate (neinfecţioase) care pot fi refolosite, reciclate sau eliminate ca deşeuri
generale sau menajere.
• Obiectele ascuţite (tăietoare-înţepătoare) contaminate (ace hipodermice, bisturie, cuţite şi cioburi
de sticlă). Acestea vor fi întotdeauna colectate în containere rezistente la înţepare-tăiere, prevăzute
cu capace şi vor fi tratate ca infecţioase.
• Materialul contaminat destinat decontaminării prin autoclavare urmată de spălare şi refolosire sau reciclare.
• Materialul contaminat destinat autoclavării şi eliminării.
• Materialul contaminat destinat incinerării directe.
In scopul reglamentării supravegherii regimului antiepidemic în activitatea cu agenţii biopatogeni
ai bolilor infecţioase şi parazitare, materialele biologice contaminate, eliberarea permisului de lucru
cu agenţi biopatogeni în laboratoarele medicale se face de comisiile de supraveghere a regimului antiepidemic
în laboratoarele microniologice, virusologice şi imunologice în conformitate cu prevederile
ordinului MS RM Nr. 361 din 02.12.2004.
Bibliografia
1. J.E.McGowan and B.Metchock, “Infection Control Epidemiology and Clinical Microbiology,”
ch.16, Manual of Clinical Microbiology, Sixth Edition, Patrick R.Murray, ed. (AS for Microbiology Press,
Washington DC, 1995), pp. 182–89.
2. H.Rosen-Kotilainen, «Laboratory diagnostics», APIC Text of Infection Control and Epidemiology
(Association for Professionals in Infection Control and Epidemiology, 2000).
3. P.P. Luebbert, «Infection Control in Clinical Laboratories», APIC Text of Infection Control and
Epidemiology (Association for Professionals in Infection Control and Epidemiology, 2000).
4. “Ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoarele medicale”, “Laboratory biosafety manual”
– ediţia a III-a, OMS, Geneva, 2004.
6.5 Particularităţile de organizare a controlului infecţiilor în
serviciul stomatologic
Factorii şi condiţiile transmiterii agenţilor patogeni ai hepatitelor virale B, C şi D
Recomandările anterioare ale CDC privind controlul infecţiei în stomatologie vizează în primul
rând riscul de transmitere a agenţilor patogeni prin sânge în rândul personalului medical dentar ( PMD)
şi pacienţilor şi utilizarea precauţiunilor generale pentru a reduce acest risc. Măsurile generale reiese
din conceptul, că sângele sau fluidele corporale, ce ar putea fi contaminate cu sânge, (vezi compartimentul
respectiv) ar trebui să fie considerate infectate deoarece pacienţii cu infecţii, transmise prin sânge,
pot fi asimptomatici sau inconştienţi de faptul că sunt infectaţi.
Ediţia I
207