ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
7.2.2. Controlul înregistrării şi declarării cazurilor de infecţie
nosocomială.
Medicul epidemiolog de spital, cât şi medicul de profil din comisia de control efectuează sistematic
depistarea activă a cazurilor nediagnosticate, neînregistrate şi neanunţate de infecţii nosocomiale (ritm
recomandat: minim la 2 zile, maxim 7 zile).
Medicul epidemiolog de spital înregistrează, anchetează şi declară cazurile de infecţie nosocomială
depistate în cadrul verificărilor în secţii, cu consultarea în caz de necesitate a medicului specialist.
Centralizarea datelor se efectuează de către epidemiologul de spital.
7.2.3. Analiza datelor
Datele se prelucrează şi se analizează săptămânal de către medicul epidemiolog de spital sau medicul
responsabil numit prin ordinul medicului şef al IMS.
Validarea datelor o face medicul epidemiolog de spital sau medicul epidemiolog al CMP în cadrul
comisiei de spital, care poate solicita în acest sens medicul în îngrijirea căruia se află pacientul.
7.2.4. Diseminarea datelor
Datele interpretate sunt diseminate către CS de supraveghere şi control a IN, care ia decizii legate
de obiectivele menţionate în raportul epidemiologului.
Medicul epidemiolog de spital întocmeşte dările de seamă lunar şi le transmite pentru informare în
comisia administrativă de supraveghere şi control a IN şi Centrul de Medicină Preventivă teritorial.
7.3 Examinarea erupţiilor epidemice şi măsurile antiepidemice
Erupţii prin IN au loc, comparativ, mai rar, însă pot fi însoţite de cazuri multiple, grave şi chiar decese,
mai cu seamă în secţiile de reanimare şi terapie intensivă a nou-născuţilor, secţiile pediatrice etc. În SUA,
de exemplu, incidenţa eruptivă constituie 5% din morbiditatea prin IN. În cazul nostru, în legătură cu
dificultăţile în sistemul existent de înregistrare, o parte semnificativă din IN se înregistrează anume în
cazul apariţiei erupţiilor, fapt prin care morbiditatea eruptivă pare a fi mai înaltă.
Prin erupţie se subânţelege apariţia cazurilor de îmbolnăviri, numărul cărora întrece cel aşteptat.
Conform ordinului MS Nr 140 din 30.04.98 „Despre perfecţionarea măsurilor de combatere şi profilaxie
a infecţiilor nosocomiale” izbucnirea epidemică reprezintă înregistrarea a 3 şi mai multe cazuri
de IN faţă de numărul de cazuri sporadice atestat în aceiaşi unitate medicală într-o perioadă identică
de timp. Aşadar, constatarea erupţiei deseori se bazează pe compararea situaţiei concrete cu nivelul
endemic de morbiditate în mod obişnuit.
Erupţie poate fi considerată şi cazurile neobişnuite de îmbolnăviri, sau care nu s-au mai înregistrat în
staţionarul dat, deoarece în asemenea cazuri sunt necesare măsuri urgente de intervenţie cu informarea
instanţei superioare.
Menţionăm faptul, că noţiunea clasică de erupţie epidemică, reieşind din epidemiologia tradiţională,
prevede îmbolnăvirile legate între ele nu numai în timp şi spaţiu, dar şi provocate de microorganisme
identice. Erupţia în acest sens este concepută ca un focar cu multiple cazuri de îmbolnăviri asociate cu
o sursă identică de infecţie sau cale identică de transmitere.
În cazul IN, apărute în condiţii de spital, sub erupţie poate fi concepută şi înregistrarea cazurilor
de îmbolnăviri provocate de diferite microorganisme dacă dezvoltarea lor este legată cu acţiunea unui
factor comun.
Scopul şi sarcinile de anchetare a erupţiei
Scopul anchetei epidemiologice a erupţiei este determinarea cauzei şi condiţiilor apariţiei ei pentru
a elabora măsuri adecvate antiepidemice şi de prevenire.
Ediţia I
227