ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
Peroxidul de hidrogen şi compuşii înrudiţi
Peroxidul de hidrogen se poate folosi în unităţile sanitare ca dezinfectant şi antiseptic, în diferite
concentraţii. În concentraţie de 3%, se foloseşte ca antiseptic şi pentru dezinfecţia de rutină. Peroxidul
de hidrogen stabilizat, în concentraţie de 6%, este considerat ca dezinfectant de nivel înalt.
Se poate utiliza pentru dezinfectarea aparatelor pentru măsurarea tensiunii, lentilelor de contact,
ventilatoarelor şi endoscoapelor. Totuşi, datorită proprietăţilor sale oxidante, poate coroda anumite
componente ale endoscoapelor şi aparatelor pentru măsurarea tensiunii. S-a demonstrat că peroxidul
de hidrogen este un iritant chimic şi a fost implicat în apariţia colitelor şi enteritelor, în urma
utilizării endoscoapelor dezinfectate cu peroxid de hidrogen 3%. Din aceste motive, utilizarea lui este
limitată. Peroxidul de hidrogen prezintă un larg spectru de acţiune biocidă: bactericidă, tuberculocidă,
fungicidă, virulicidă, sporicidă.
Chloroxylenolii
Aceste substanţe sunt neiritante, dar sunt uşor inactivate de substanţe organice şi de apa tare şi
necesită o concentraţie de utilizare crescută (2.5-5%). Cloroxylenolii sunt eficienţi împotriva bacteriilor
gram pozitive, dar sunt slab activi faţă de cele gramnegative. Adaosul unui agent chelator (EDTA) creşte
activitatea cloroxylenolilor împotriva bacililor gram negativi.
Alţi compuşi antimicrobieni
Gama celorlaţi produşi antimicrobieni este mare. Printre aceştia se numără coloranţii: acridinul şi
trifenil-metanul (cristal violet şi verde briliant), care au fost folosiţi intensiv ca antiseptice şi dezinfectante
pentru plăgi.
Azotatul de argint şi alţi compuşi de argint (sulfadiazine de argint) ocupă un loc valoros ca antiseptic
în profilaxia infecţiilor sau toaleta arsurilor. 8-hidroxi-chinolina este eficientă ca fungicid. Compuşii
de mercur au efect slab bactericid, dar sunt puternic bacteriostatici. Nitratul mercuric de fenil este un
conservant eficient pentru soluţiile oftalmice.
3.2.7 Factori care influenţează dezinfecţia
Pentru realizarea unei dezinfecţii eficiente trebuie să se ia în considerare o serie de factori:
• spectrul de activitate şi puterea germicidă a dezinfectantului;
• speciile de microorganisme circulante, rezistenţa lor;
• nivelul de poluare cu microorganisme pe suportul tratat;
• cantitatea de material organic de pe echipamentul/ suportul supus tratamentului;
• natura suportului;
• concentraţia substanţei dezinfectante;
• timpul de contact si temperatura;
• probabilitatea dezinfectanţilor chimici de a fi inactivaţi prin substanţe organice, plasticuri, cauciucuri,
celuloză, apă dură şi detergenţi. De exemplu, dezinfectantele pe bază de compuşi cuaternari de
amoniu sunt incompatibile cu detergenţii anionici.
• tipul de activitate antimicrobiană, bactericidă sau bacteriostatică. De exemplu,
• dezinfectantele pe bază de compuşi cuaternari de amoniu sunt bacteriostatice la concentraţii mici, în
timp ce la concentraţii înalte devin bactericide;
• efectul pH-ului:
• activitate optimă la pH acid: fenolii, halogenii;
• activitate optimă la pH alcalin: glutaraldehida, compuşii cuaternari de amoniu;
• activitate optimă la pH neutru: clorhexidina;
Ediţia I
95