17.11.2021 Views

ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE

Infecţia HIV şi SIDA nu au careva manifestări clinice specifice. Tabloul clinic se caracterizează printr-o

mare diversitate, determinată, pe de o parte, de capacitatea HIV de a afecta diferite celule, pe de altă parte

– de dezvoltarea diferitor maladii infecţioase, inclusiv oportuniste, adică provocate de microorganisme

convenţional patogene. De ultima circumstanţă este legată dependenţa acestor afecţiuni de răspîndire a

microorganismelor convenţional patogene în diferite regiuni geografice ale lumii.

Perioada de incubaţie a infecţiei HIV (de la infectare pînă la apariţia primelor simptoame clinice)

poate dura de la cîteva luni pînă la 10 ani şi mai mult. Aproximativ în 50% din cazuri, la persoanele infectate,

după 2–4 săptămîni de la infectare, se dezvoltă aşa-numita infecţie acută, ce evoluează sub formă de gripă

sau anghină. Această stare durează de obicei de la cîteva zile pînă la 2 săptămîni, este condiţionată de reacţia

sistemului imun la virus şi coincide cu începutul producerii de anticorpi. Titrul lor creşte treptat şi devine

suficient pentru diagnosticarea infecţiei. După stadiul acut urmează perioada de purtător sănătos, a cărei

durată depinde de vîrsta individului, modul de viaţă, deprinderile dăunătoare etc.

Perioada de incubaţie treptat trece în stadiul limfoadenopatiei generalizate persistente (LGP).

Principalul simptom al acestuia sunt nodulii limfatici măriţi. Este caracteristică mărirea nodulilor limfatici

cu 2 şi mai multe localizări, dimensiunile de 2 cm şi mai mult, numărul în pachet – 2 şi mai mulţi. Limfoadenopatia

generalizată este cel mai frecvent şi mai stabil simptom al infecţiei HIV la persoanele seropozitive.

Stadiul poate dura de la cîteva luni pînă la mai mulţi ani cu perioade de acutizare şi remisiune, trecînd în cele

din urmă în complexul asociat SIDA. Pentru acest stadiu este caracteristică înrăutăţirea stării generale.

Infectaţii acuză slăbiciune, oboseală, scăderea poftei de mîncare. Se remarcă perioade îndelungate, de 3 luni

şi mai mult, de creştere nemotivată a temperaturii pînă la 38–39º, afecţiuni purulente ale pielii recidivante,

de dezvoltare a dermatitelor, diareilor recidivante nemotivate, care pot dura mai mult de o lună, pierderea

pînă la 10% din greutate şi mai mult. În sînge, în această perioadă, are loc reducerea numărului de limfocite,

micşorarea raportului T-helperi/T-supresori.

Stadiul de SIDA propriu-zis este stadiul clinic terminal al infecţiei HIV caracterizat prin dezvoltarea

aşa-numitelor maladii infecţioase SIDA-indicatoare sau SIDA-asociate, inclusiv infecţii oportuniste şi

neoformaţiuni pe fundalul unei imunodeficienţe grave. Din numeroasele infecţii oportuniste (se cunosc mai

mult de 170 de microorganisme convenţional patogene) în lista SIDA-indicatoare au fost incluse 13 unităţi

nozologice, provocate de agenţi infecţioşi de natură diferită (tab. 1).

Infecţiile oportuniste în SIDA se caracterizează printr-o evoluţie gravă, recidivantă, rezistentă la tratamentul

aplicat, deseori se termină cu decesul.

Tabelul 1. Clasificarea agenţilor infecţioşi SIDA – indicatori

Protozoare Fungi Bacterii Virusuri

Toxoplasma gondii

Isospora belli

Cryptosporidium spp

Pneumocystis carinii

Candida albicans

Cryptococcus neoformans

Histoplasma capsulatum

Coccidioides immitis

Salmonella spp

Mycobacterium avium complex

Mycobacterium tuberculosis

Herpes simplex

Cytomegalovirus

hominis

Dintre tumorile maligne, cel mai des în SIDA se întîlneşte sarcomul Kaposi. În SIDA această tumoare

se caracterizează prin dezvoltarea la persoane tinere, afectarea pielii şi a mucoaselor, evoluţie malignă,

predispoziţie la generalizare, metastazare. În SIDA se pot dezvolta şi limfoame ale creierului, carcinomul

limbii, rectului.

Monitorizarea clinică a bolnavilor de SIDA demonstrează o variabilitate largă a formelor clinice şi

deosebiri esenţiale în variantele evoluţiei clinice ale bolii în diferite regiuni ale globului. În funcţie de

predominare a afecţiunii anumitor sisteme, se disting următoarele forme clinice de SIDA cu maladiile

infecţioase şi sindroamele caracteristice:

1. Pulmonară: pneumonie pneumocistică, aspergiloza pulmonară, pneumonie bacteriană;

2. Intestinală: criptosporidioză, gastrită candidozică, esofagită;

30 Ediţia I

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!