Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

EUROPA PASTORALĂ ŞI NOI
Pajiştile naturale fac parte integrantă din civilizaţia şi bunăstarea actuală a
Europei.
Fără pajişti nu ar fi fost posibilă creşterea animalelor domestice erbivore,
crearea atâtor rase de bovine, cabaline, ovine şi caprine care au cucerit mapamondul,
asigurarea unor produse animaliere de înaltă calitate care au hrănit bine generaţii
întregi de locuitori, animalele crescute pe pajişti fiind totodată principala forţă
motrice a omenirii, până la apariţia forţei aburului şi a motoarelor cu ardere internă .
Mai nou, pajiştile oferă posibilitatea de a dezvolta agroturismul , ecoturismul şi
a altor forme de petrecere a timpului liber în natură cu nelipsitele peisaje pastorale,
care ne însoţesc pretutindeni şi ne încântă privirea.
În ultimele două decenii am avut fericitul prilej să colind prin Uniunea
Europeană şi să constat la vedere starea fondului pastoral pe care oricine dintre noi îl
percepe ca o comoara de nepreţuit pentru economia unei ţări.
Numai în acest an am efectuat două mari transecte de la Marea Neagră la
Atlantic şi de la Marea Nordului la Mediterană, peste Carpaţi, Alpi, Pirinei, Jura,
Vosgi, Apenini, Olimp şi alţi munţi, dealuri, câmpii şi lunci, atenţia fiindu-mi
atrasă în special de fondul pastoral ca deformaţie profesională de aproape o jumătate
de secol.
Peste tot la vest de ţara noastră am întâlnit pajişti foarte bine întreţinute şi
valorificate la întreaga capacitate prin păscut şi cosit, echipate cu umbrare, apă de
băut, garduri fixe şi electrice, diverse construcţii pastorale.
Turme nesfârşite de animale, bovine de lapte şi carne în special , erau
întreţinute pe păşuni până la marginea autostrăzilor, pădurilor şi culturilor agricole în
arabil, în pofida căldurilor toride şi a secetei excesive care a cuprins întreg
continentul în acest an.
De altfel nu exista palmă de teren nevalorificată corespunzator prin culturi
agricole, pajişti naturale şi păduri, cu delimitări clare între aceste moduri de folosinţă
a terenurilor.
În schimb, nu pot să nu mă cutremur de starea jalnică a fondului pastoral
românesc în comparatie cu starea înfloritoare a pajiştilor din Uniunea Europeană.
Niciodată în îndelungata sa istorie, fondul pastoral cu plaiurile mioritice ale
românilor nu au suferit asemenea schimbări în rău ca în ultimii 15 ani !
Peste tot se pot vedea suprafeţe abandonate, munţi întregi fără picior de animal
de ani de zile, pradă vegetaţiei lemnoase nevaloroase, dealuri cu fâneţe necosite,
câmpii cu terenuri ca-n palmă, mecanizabile, invadate de buruieni şi mărăcinişuri
până la marginea localităţilor şi şoselelor, luncilor râurilor altădată raiul fâneţelor,
lăsate şi ele în paragină, acum pline de stufărişuri .
Pecinginea nepăsării cu consecinţele ei dezastruoase pentru economia naţională,
se întinde nestăvilită peste întreg fondul pastoral românesc de aproximativ 5 milioane
de hectare, avansând în progresie geometrică şi ocupând cu vegetaţie nefolositoare tot
ce se mai numesc încă pajişti naturale cu cele două moduri de folosinţă : păşune sau
fâneaţă .
105