Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Având o producţie actuală estimată la 6,1 tone masă verde la hectar, aceste
pajişti seminaturale (1.580 ha) şi pârloage înţelenite (940 ha) însumează în prezent
2.520 ha pe care după îmbunătăţire se pot uşor obţine în medie 20 t/ha masă verde,
rezultând în final peste 50.000 tone m.v. de bună calitate.
MĂSURI ORGANIZATORICE
Repartizarea păşunilor
După cunoaşterea şi îmbunătăţirea păşunilor prin curăţire, fertilizare,
supraînsămânţare, reînsămânţare şi alte acţiuni, prezentate mai înainte, producţia
actuală a pajiştilor poate se crească de cel puţin 3 ori cu calităţi nutriţionale net
superioare, în măsură să întreţină un număr sporit de animale în special bovine.
De aceea, cele mai bune păşuni de lângă sate se vor repartiza vacilor de lapte
din gospodăriile populaţiei, urmate de viitoarele bovine pentru carne care rămân
nonstop pe păşune, vaci ce alăptează cu viţeii lor şi tineret înţărcat.
În continuare pe păşunile cele mai îndepărtate de sate pe pante mai accentuate
cu producţii mai mici, se vor repartiza ovinelor şi caprinelor, sistem tradiţional
adoptat şi în trecut, înaintea celui de al 2-lea război mondial.
Se interzice cu desăvărşire păscutul cu oile pe păşunea vacilor, aceste două
specii trebuie complet separate în viitor.
Împărţirea păşunii pe tarlale şi parcele de păşunat
Pentru o mai bună valorificare a producţiei de iarbă, păşunile îmbunătăţite care
pot avea producţii de 15 – 25 (35) tone iarbă la hectar în mod obligatoriu trebuie
împrejmuite şi împărţite în tarlale mai mari de păşunat.
Tarlalele la rândul lor se subdivid în parcele de exploatare cu un minim de 4 şi
maxim de 12, optim de 8 parcele pentru a se putea efectua păşunatul în rotaţie. Într-o
parcelă animalele stau 2-5 zile, cauză pentru care este bine ca să folosim gardul
electric pentru porţionarea suprafeţei de iarbă pentru o jumătate sau 1 zi.
Gardurile fixe care înconjoară o tarla cât şi cele care delimitează parcelele se
pot efectua din stâlpi de lemn, beton, ţeavă metalică, etc., cu 2 – 3 rânduri de sârmă
ghimpată sau garduri vii din diferite specii lemnoase, în special glădiţă.
Pentru specia ovină sârma ghimpată se înlocuieşte cu sârmă plasă cu ochiuri de
diferite dimensiuni.
Calendarul de păşunat
Pentru zona luată în studiu, păşunatul poate începe în ultima decadă a lunii
aprilie şi încetează la sfârşitul lunii octombrie pe o perioadă de cca 185 zile, respectiv,
conform tradiţiei la români de la Sf Gheorghe (23 aprilie) la Sf Dumitru (26
octombrie).
Având în vedere că ne situăm în zona colinară cu terenuri în pantă păşunatul de
iarnă în afara sezonului (26 oct. -23 apr.), trebuie interzis cu desăvărşire, chiar şi
pentru oi, care pentru iarnă pot păşuna în zona de câmpie, în caz contrar să fie
întreţinute în stabulaţie.
179