Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

şi poliţişti corupţi, care trec cu vederea şi îngăduie unor ciobani să săvârşească delicte
grave, de neconceput în urmă cu cinci decenii.
Numeroasele plângeri ale localnicilor păgubiţi, în majoritate vârstnici, cu culturile
distruse de oi, nu îşi găsesc soluţionare, organismele locale chemate să facă ordine sunt
la cheremul unor “crescători de animale” puşi pe căpătuială cu orice preţ pe spinarea
altora sau a întregii colectivităţi, în schimbul unei putini de brânză sau miel de Paşti.
Înainte de anii 1950, după vechea legislaţie, astfel de indivizi, certaţi cu legile şi
cutumele locului, nici nu ar fi îndrăznit să se atingă de culturile altora, iar dacă totuşi se
întâmpla să o facă, erau pur şi simplu alungaţi din localitate de către obştea satului, fără
nici o altă judecată. A venit momentul ca noii aleşi ai obştii să facă ordine în această
direcţie, să respecte şi să apere proprietatea şi munca semenilor, care i-au votat.
În prezent, această practică ar trebui să fie puternic restricţionată după aplicarea
noii legi a fondului funciar, când turmele de oi nu vor mai putea circula sau se vor mai
putea hrăni la întâmplare pe proprietăţile private sau colective.
Din aceste considerente se pune foarte serios problema unor reglementări privind
transhumanţa ovinelor în noile condiţii socio-economice din ţara noastră care se găseşte
în plin proces de integrare europeană.
Condiţii minime de îndeplinit pentru creşterea ovinelor în sistem transhumant
1. Durata maximă a perioadei de păşunat pentru condiţiile ţării noastre este de 200-210
zile în condiţii de irigare la câmpie sau în condiţii de neirigare, prin păşunat transhumant
de la câmpie-deal-munte şi retur, cu întreţinerea oilor pe timp de iarnă în saivan.
Depăşirea duratei de 200-210 zile de păşunat în condiţiile actuale are repercusiuni
extrem de nefavorabile asupra productivităţii, calităţii şi biodiversităţii covorului ierbos,
cu declanşarea şi accelerarea unor procese erozionale ale solului, colmatarea râurilor,
lacurilor de acumulare pentru hidrocentrale, inundaţii catastrofale, alunecări de terenuri
şi aridizarea până la deşertificare a unor teritorii din ţara noastră.
2. Încărcarea păşunilor cu un număr adecvat de animale, în funcţie de producţia şi
calitatea covorului ierbos, în special pe terenurile în pantă expuse eroziunii.
3. Asigurarea apei pe păşune şi a unor condiţii de păşunat raţional, a unui minimum de
adăpostire pentru îngrijitorii de animale, şi ocrotire faţă de animalele răpitoare.
4. Obligativitatea hrănirilor oilor la iesle o durată de 155-165 de zile dintr-un an; orice
alt sistem duce la degradarea vegetaţiei şi solului, cu repercusiunile extrem de negative
asupra mediului, economiei şi proprietăţii private sau obşteşti. Proprietarul să facă
dovada posedării furajelor pentru iernarea animalelor, altfel acesta produce infracţiuni
prin păşunat în afara perioadei permise.
5. Întreţinerea oilor pe pajiştile comunale, private sau ale statului, din prima decadă a
lunii noiembrie până la prima decadă a lunii aprilie, în sezonul rece al anului, să fie
foarte aspru sancţionată. De asemenea, şi păşunatul în păduri, pepiniere silvice, culturi
agricole etc. să fie interzis cu desăvârşire.
Câteva reguli privind transhumanţa ovinelor
■ Posedarea unui document de circulaţie (transhumanţă) cu inventarul exact al
efectivelor de ovine (rasă, categorie, însemne de recunoaştere etc.) ce urmează a efectua
212