Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Curăţirea păşunilor de buruieni, arbuşti, pietre, etc.
Prima măsură care trebuie luată pe aceste păşuni este curăţirea lor de buruieni
în special Onopordon sp., Carduus sp., Verbascum sp. şi altele de pe fostele târle de
oi, urmate de supraînsămânţare cu specii adecvate care se menţionează în capitolele
următoare.
La fel se curăţă terenurile de resturile de buruieni (Eryngium sp., Artemisia sp.,
etc.) rămase uscate de anul trecut şi cele din anul acesta care apar.
Lucrările se fac manual cu săpoaie sau prin grăpare-nivelare cu mijloace
mecanice care împrăştie şi muşuroaiele existente.
Adunarea pietrelor mari de pe păşune este de asemenea necesară, acestea fiind
răspândite pe majoritatea păşunilor.
Pentru îndepărtarea vegetaţiei arbustive ca porumbar (Prunus spinosa), măceş
(Rosa canina) şi altele, într-o primă fază se face tăierea lor cu scoaterea rădăcinilor,
altfel se răspândesc în continuare prin înmulţire vegetativă.
Îngrijitorii de animale să posede obligatoriu o unealtă uşoară de tăiat,cu care să
îndepărteze în stadiu foarte tânăr toate formele de vegetaţie lemnoasă, înainte ca
aceasta să crească prea mare. Atenţie, să ocrotiţi puieţii de stejari, cărpiniţă, peri
sălbatici, etc., care pot deveni arbori pentru umbră!
Fertilizarea prin târlire cu animalele pe păşune
Cea mai simplă metodă de fertilizare a pajiştilor este prin târlire cu animalele,
care poate acoperi 15-20 % din suprafaţa unei păşuni. Posesorii de animale să fie
obligaţi să schimbe târla odată la 3-4 zile (nopţi) la o densitate de 1 oaie / 1 metru
pătrat sau o vacă pe 6 mp sau echivalentul acestora ca de exemplu 6-8 zile pentru o
oaie/2 mp sau alte formule.
Staţionarea pe acelaşi loc peste 5-6 zile 1 oaie/1 mp duce la apariţia
fenomenului de supratârlire, respectiv supraîngrăşare (eutrofizare) cu apariţia
buruienilor de târlă (Onopordon, Cirsium, Verbascum, etc.), scoaterea din circuitul
productiv a suprafeţei respective, pierderea îngrăşământului natural, poluarea solului,
apei, aerului şi peisajului, focar de boli şi dăunători, etc.
Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice
Întrucât suprafeţele care se pot îmbunătăţi prin târlire sunt destul de mici (15-
20 % din total) pe restul păşunilor este necesară o fertilizare cu îngrăşăminte chimice
în doze mici până la moderate, având în vedere că ne găsim într-o zonă protejată.
Pentru acest considerent se va proceda în felul următor.
Pe terenurile foste arabile abandonate (pârloage) care sunt destul de bine
înierbate se va putea aplica anual, primăvara devreme 250-300 kg/ha îngrăşăminte
chimice complexe (NPK) din formula 15-15-15, care nu dăunează biodiversităţii, din
contră, asigură o cantitate şi calitate mai bună a ierbii pentru vieţuitoarele sălbatice şi
domestice dependente de ea.
Lipsa fertilizanţilor pe o păşune supraîncărcată cu animale este mai dăunătoare
pentru biodiversitate decât fertilizarea chimică moderată cu creşterea producţiei de
159