Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

PAJIŞTILE SEMĂNATE,
VERIGĂ DE BAZĂ PENTRU CREŞTEREA TAURINELOR DE CARNE
În procesul complex de creştere a animalelor, baza furajeră alături de condiţiile de
întreţinere şi zestrea genetică, reprezintă principala pârghie de obţinere a unor
rezultate bune sub aspect productiv, calitativ şi economic. Triada masă – casă – rasă
ajunsă celebră în rândul crescătorilor de animale nu începe întâmplător cu hrănirea
animalelor, urmată de celelalte componente de bază.
Cea mai ieftină resursă furajeră este pajiştea utilizată direct prin păscut de către
animale. La acestea se adaugă avantajele mişcării lor în aer liber, expunerea la
influenţa binefăcătoare a razelor solare, călirea organismului în creştere pentru
animalele tinere şi alte influenţe benefice.
Animalul pe păşune este mai aproape de starea lui naturală înainte de domesticire
şi dependenţa lui totală de om. Între specialiştii din domeniul pastoral circulă a doua
triadă sol – plantă – animal, nu mai puţin importantă decât prima enunţată mai
înainte. Astfel, condiţiile pedoclimatice cu fertilitatea solului determină compoziţia
floristică, producţia şi calitatea furajeră a pajiştii pe care paşte animalul, care la
rândul lui realizează produsul animalier la nivelul dorit de crescător,sub aspect
productiv şi calitativ.
Cele două triade masă – casă – rasă şi sol – plantă – animal, prima utilizabilă în
special pentru perioada de stabulaţie şi a doua mai ales pentru perioada de păşunat, se
întrepătrund reciproc şi nu pot fi separate una de alta dacă dorim să avem succes în
creşterea animalelor domestice ierbivore, de-a lungul unui an şi al anilor.
Randamentul în spor greutate vie a pajiştilor semănate
În urmă cu exact 4 decenii semnatarul acestor rânduri a efectuat 4 luni de
experimentări cu tineret taurin pe o pajişte permanentă din Munţii Jura în Elveţia,
unde se stabilea numărul optim de parcele pentru păşunat, care a fost în final de 6-8
parcele.
Exprimarea randamentului unei pajişti în spor greutate vie sau alt produs
animalier cum ar fi laptele este o problemă destul de dificilă de realizat. Rezultatele
sunt cu mult mai reale decât prezentarea producţiei după cosire la nivel de masă
verde, substanţă uscată şi alţi indicatori. Animalul prin păscut, călcare şi dejecţii
influenţează radical covorul ierbos şi calităţile acestuia.
După modelul din Elveţia la începutul anilor 1970 la Vlădeni – Braşov am
început primele experienţe de stabilire a productivităţii pajiştilor în spor greutate vie
la tineretul femel de prăsilă, urmate de alte experimentări de acest gen la Măgurele –
Braşov şi Sighetul – Marmaţiei MM în condiţii de neirigare, cât şi la Secuieni – NŢ,
Simnic – DJ şi Moara Domnească – IF în condiţii de irigare a pajiştilor semănate,
efectuate pe un interval de peste două decenii în perioada 1972 – 1993 (Tabelul 1).
După înfiinţarea pajiştilor semănate, de regulă primăvara, în primul an de
vegetaţie producţia de iarbă s-a recoltat prin cosire şi în anii următori prin păşunat.
Pajiştile înfiinţate toamna, în anul următor au fost folosite direct prin păşunat
fără probleme deosebite.
67