Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

FURAJELE OCAZIONALE, O ALTERNATIVĂ PENTRU SALVAREA
VIEŢII ŞEPTELULUI DE ANIMALE DOMESTICE
Peste majoritatea suprafeţelor agricole ale ţării, s-a abătut seceta nemiloasă cu
multiplele ei influenţe negative, deopotrivă asupra producţiei vegetale şi a celei
animaliere, dependente de resursele furajere.
Dacă producţia vegetală, respectiv culturile principale de câmp, se pot schimba,
îndrepta şi reface într-un singur an cu climă normală, nu acelaşi lucru se întâmplă cu
efectivele de animale şi producţia animalieră, pentru a căror refacere sunt necesari
mai mulţi ani. Reducerea la jumătate a şeptelului de bovine şi ovine din ultimul
deceniu primeşte acum o nouă şi grea lovitură datorită lipsei cronice de furaje pentru
perioada de iarnă.
Astfel de situaţii critice au existat şi în trecut, când lipsa furajelor a dus la
reducerea forţei de tracţiune animală, la necultivarea terenurilor arabile, lipsă de
alimente, foamete şi chiar moarte, cum a fost în perioada de secetă din 1946-1947.
Îmi amintesc cum în anii 1950-1951 după alţi doi ani de secetă în mănosul Banat, caii
slăbiţi de foame abia erau menţinuţi în picioare cu hamuri puse invers sub imensele
lor burţi “de paie”, numai să rămână în viaţă până dădea colţul ierbii. Un cal al
vecinului a fost dus încet o zi întreagă cale de 3 km până lângă “puţul sec”, să moară
acolo, întrucât nu erau alte animale de tracţiune valide să-i transporte cadavrul.
Dar, s-a întâmplat un miracol cu calul nostru, numai piele şi oase. După ce a
păscut culcat iarba uscată cu pământ cu tot, de lângă el, s-a rostogolit şi a păscut mai
departe, până când a prins puteri să se ridice în picioare şi apoi a venit singur acasă,
dornic să-şi slujească pe mai departe stăpânul, până la colectivizare.
La GAC, şi-a dat mai apoi obştescul sfârşit, ca hrană la porci, în perioada de tristă
amintire de holocaust cabalin, cu prigoana cailor, socotiţi animale indezirabile,
aducătoare de mari pierderi pentru zootehnia recent colectivizată a ţării. Justificarea
politrucilor roşii, era înlocuirea revoluţionară, mai mult forţată, nu firească a
tracţiunii animale cu tractoare “Sovrom” fabricate în Oraşul Stalin, Bra;ovul de ieri şi
de azi
În loc să fie cultivate furaje pentru animalele colectivizate cu forţa, GAC-ul în
primii ani, la indicaţiile preţioase ale “fraţilor” mai mari de la răsărit, şi acceptul
“specialiştilor” slugarnici autohtoni, au cultivat în premieră absolută bumbac, care nu
s-a copt şi cules niciodată, pe acele meleaguri.
Astfel, că spectrul înfometării animalelor a continuat cu rezultatele bine
cunoscute cum a fost noul indicator zootehnic ce exprimă numărul de vaci mulse
pentru un litru de lapte.
În momentul de faţă ne găsim într-o criză furajeră fără precedent cu toată
libertatea care o avem de a ne stabili singuri suprafaţa şi structura culturilor furajere
în arabil precum şi al modului de gospodărire al pajiştilor naturale. Suprafeţe imense
de fâneţe naturale din zone cu tradiţie în creşterea animalelor, sunt de ani de zile
necosite, întrucât foştii cosaşi şi crescători îşi iau mai bine trăistuţele şi pleacă la
adunat de frăguţe în Spania sau aiurea la diferite munci, unele degradante pentru
pregătirea lor.
51