Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

FACTORI LIMITATIVI AI PRODUCTIVITĂŢII PAJIŞTILOR
PERMANENTE
Productivitatea pajiştilor permanente este strâns legată atât de condiţiile de
mediu în care se găsesc cât şi de activităţile omului şi animalelor sale.
Din datele MADR prezentate în „Programul naţional de reabilitare a pajiştilor
2005-2008”, factorii limitativi pentru producţie sunt în ordine aciditatea solului,
eroziunea, excesul de umiditate, salinitate şi alcalinitate, textura solului şi altele care
ajung să influenţeze 60 % din suprafaţa pajiştilor permanente (Tabelul 1).
Tabelul 1
Factori fizico - chimici limitativi ai solului pentru producţia pajiştilor
(după MADR, 2004)
FACTORUL LIMITATIV mii ha %
Aciditatea solului 1.280 26
Eroziunea solului şi alunecări 890 18
Exces de umiditate 290 6
Salinitate şi alcalinitate 250 5
Nisipuri, pietriş, roci la suprafaţă 240 5
Fără restricţii majore 1.910 40
TOTAL 4.860 100
De altfel, este cunoscut faptul că pajiştile au ocupat de regulă suprafeţele unde
nu s-a putut extinde culturile în arabil, fie datorită proprietăţilor fizico-chimice
deficitare ale solului, fie datorită orografiei terenului sau a temperaturii insuficiente
cu durată prea scurtă de vegetaţie de la altitudini mai înalte din munţi şi alte cauze.
Existenţa a cca 40 % din suprafaţa actuală de pajişti fără restricţii majore,
respectiv factori limitativi direcţi ai staţiunii este reprezentată îndeosebi de izlazurile
comunale din zona de câmpie şi dealuri, care la rândul lor sunt actualmente degradate
de lipsa de gospodărire corectă a lor.
Ca o consecinţă a lipsei de întreţinere, încărcare optimă cu animale şi a duratei
de păşunat peste limitele normale a pajiştilor, suprafeţe mari sunt invadate de
vegetaţie ierboasă nevaloroasă cum este ţăpoşica, bărboasa, feriga, târsa, şteviile,
ştirigoaia, urzicile, etc., cât şi de vegtaţie lemnoasă ca arbuşti (păducel, măceş, alun,
mur, etc.) şi puieţi de arbori (Tabelul 2).
Lipsa totală de întreţinere a pajiştilor permanente este reflectată şi de prezenţa
muşuroaielor înţelenite care îngreunează mecanizarea lucrărilor şi folosirea acestora.
Concret, în teritoriu se întâlnesc suprapuneri de factori de degradare fizico – chimici
şi bio – antropici care limitează în final şi mai mult productivitatea pajiştilor
permanente.
La toate acestea dacă adăugăm absenţa fertilizării organice sau minerale care să
susţină speciile valoroase furajere şi să sporească producţia pajiştilor, nu trebuie să ne
mai surprindă starea actuală a degradării covorului ierbos.
111