Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Aceste două exemple nu sunt de urmat pentru zona de câmpie şi solurile fertile
care există aici! Locul normal pentru creşterea extensivă a caprelor la noi este zona de
dealuri şi munţi mijlocii, pe păşuni pietroase mai uscate, invadate acum de vegetaţie
lemnoasă mai puţin potrivite pentru creşterea bovinelor şi ovinelor. În aceste condiţii
marginale caprele pot valorifica resurse furajere refuzate de vaci şi oi având în acelaşi
timp şi rol de combatere biologică a tufărişurilor dăunătoare covorului ierbos al
pajiştilor naturale.
În peregrinările mele prin UE, am observat că există două sisteme de creştere a
caprelor, intensiv şi extensiv.
Sistemul intensiv în care caprele sunt menţinute permanent în stabulaţie tot anul,
cu furaje verzi, însilozate, fânuri concentrate sub formă de furaj unic la iesle văzut în
Jura franceză cu rasa Alpină (brună) şi în Belgia la fel cu rasa Saanen (albă), cu bune
rezultate, posibil de introdus şi la noi în complexele zootehnice abandonate sau
construcţii noi cu furaje cultivate de înaltă calitate, indiferent de zonă.
Sistemul extensiv care este caracteristic ţărilor mediteraneene este mai răspândit
în Grecia, Italia, Spania şi Portugalia, unde caprele valorifică cele mai sărace terenuri
pentru păşunat, în locuri pietroase adesea invadate de tufărişuri, acolo unde oile nu au ce
paşte iar vacile nici atât.
De ce încurajăm noi creşterea caprelor în sistem extensiv pe cele mai fertile
terenuri din România, pentru mine este o mare enigmă ca să nu spun altfel, iar pe cei
care promovează astfel de soluţii, vă las pe dumneavoastră cititorii să-i judecaţi aşa cum
o merită.
Drept cine ne ia şi cum ne consideră unii „binevoitori” care ne-au îndemnat să
lichidăm marile complexe zootehnice care valorificau superior producţia de cereale,
culturi pentru furaje, pajişti şi alte nutreţuri din ţara noastră, ca în locul lor să creştem
mai bine capre, melci, struţi, prepeliţe, etc. lăsând loc altora din UE să crească vaci,
porci, păsări performante, etc. a căror produse animaliere de primă necesitate pentru
populaţie să le importăm la preţuri mai mari de la ei.
Se pune firesc întrebarea dacă le facem în continuare jocul economic al acestor
„îndrumători” sau ne mobilizăm să promovăm ce ştim mai bine şi eficient să facem în
domeniul zootehnic ?
Ar fi normal să creştem şi noi animale performante (bovine, ovine, porcine,
galinacee, palmipede, etc.) mai potrivite cu condiţiile naturale favorabile pe care le avem
din belşug în această parte de Europă, aşa cum am făcut-o până acum de-a lungul istoriei
noastre.
Rev. Profitul Agricol, nr. 28, 16 iulie 2008, Bucureşti
233