Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

dar cu toate sfaturile primite, copilul de sătean când iese din şcoală se supune
tradiţiei colective: el munceşte cum a pomenit la el în sat, din moşi strămoşi”. (pag.
16-17).
“O caracteristică a sufletului românesc, care se poate constata iarăşi de la o
primă privire comparativă este neperseverenţa la lucru început. Românul este greu
până se apucă de ceva, că de lăsat se lasă uşor, zice un scriitor popular (Ion
Creangă). Activitatea românului o compară mulţi cu un foc de paie.
În Apus, omul se înfige adânc cu munca sa în natură; românul rămâne la
suprafaţă. Omul de Apus face opere durabile, pe când românul improvizează. Şi cu
toate acestea, tot despre român se afirmă, cu aceeaşi dreptate, că este îndelung
răbdător, că este conservator şi tradiţionalist. Cum se împacă aceste caracteristici,
care sunt opuse?Cine este fără perseverenţă este şi fără răbdare. Cine improvizează
nu este conservator.(pag. 18)
Sufletului românesc i s-au mai atribuit încă alte multe caracteristici. S-a spus
că este nedisciplinat în ceea ce priveşte munca pe terenul economic. Pe când
celelalte popoare din Apus păstrează muncii un ritm regulat, ca de ceasornic,
poporul român cunoaşte munca dezordonată, sub formă mai mult de joc. Românul nu
munceşte metodic, ci în salturi; are lungi perioade de odihnă, iar la nevoie dă pe
brânci şi face muncă de sclav. Apoi, ca de o altă caracteristică a sufletului românesc,
s-a vorbit de lipsa spiritului comercial. Marea majoritate a populaţiei de sat, în
România, nu ştie a valora lucrurile după valoarea lor de schimb, ci numai după
valoarea lor subiectivă de uz. Un ţăran român vinde aproape pe nimic produsele pe
care le are în cantitate mare şi dă un preţ disproporţionat de mare pentru marfa de
care are absolută nevoie. De asemenea este cheltuitor cu timpul, într-o măsură cum
nu sunt popoarele din Apus. Timpul este pentru român orice, numai monedă nu. La
târg stă şi se tocmeşte ceasuri întregi pentru un lucru de nimic. Tot aşa la petrecere,
pierde zile şi nopţi întregi.
Pe lângă aceste caracteristici, care sunt defavorabile, i se mai atribuie
sufletului românesc multe altele, favorabile. Se spune despre el că este primitor,
tolerant, iubitor de dreptate, religios.(pag. 24-25).
Cu greu ne abţinem să nu continuăm cu citatele din opera ilustrului savant ce
cuprind neasemuite radiografii ale sufletului neamului nostru înainte de anii 1940 cu
bune şi cu rele, cu calităţi şi defecte, asemănător altor popoare de pe mapamond.
Oricât ar fi de jenant, trebuie să recunoaştem deschis că mulţi dintre noi ne
regăsim şi azi în aceste rânduri ca fire, fapte şi năzuinţe.
De atunci au trecut peste noi un război devastator, seceta şi foametea de după,
cotele împovărătoare, suprimarea “burgheziei” satelor declaraţi chiaburi şi duşmani ai
poporului, deposedarea acestor fruntaşi ai satelor de proprietăţile private şi trimiterea
lor în temniţe, munci silnice la Canal sau în gulagul din Bărăgan, colectivizarea
forţată, exodul spre oraşe şi industrie a celor mai vrednici şi pregătiţi locuitori ai
satelor care au mai rămas după aceste urgii, propaganda şi practica comunistă ce
interzicea orice tendinţă de însuşire şi deţinere a unei proprietăţi private asupra
terenurilor şi altor bunuri în spaţiul rural românesc.
383