Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Tabelul 2
Caracteristicile principale ale arboretelui din dehesa spaniolă şi tipul de
gospodărire adecvată (după Olea şi San Miguel, 2006)
Rolul principal Stabilitate: structură, peisaj, climat , eroziune, ciclurile
nutrienţilor şi ale apei, adăposturi, biodiversitate, fixarea
carbonului, cultură etc. Speciile perene pot fi considerate
ca specii furajere permanente pentru şepteluri şi viaţa
sălbatică
Specii Quercus ilex rotundifolia ,(=Q.ilex ballota), Q suber
( sclerofite si perene), Quercus faginea, Q. pyrenica şi alte
specii dominate
Densitate (15) 20- 100( 200) arbori maturi /ha
Gradul de acoperire (5) 10-50 ( 70) %
al coroanelor
Gradul de acoperire 2-10 (15) m 2 /ha
bazal (tulpini)
Producţii Lemn de foc : 800-5000 kg/ha pe rotaţie (10-15 ani)
Ghindă : (100) 200 – 600 (800) kg/ ha cu diferenţe între
ani.
Plută: ( doar Q. suber ) : 500 – 1500 (2000) kg/ha la o
rotaţie (9-12 ani)
Plantarea puieţilor este importantă în dehesa cu climat mai
Rotaţie
silviculturală
rece unde se produce o cantitate mică de ghinde.
Zone de regenerare naturală : senescenţa arboretelui ( 150
de ani pentru Q. suber şi 250-300 de ani pentru alte specii)
Tăieri de formare a coroanei la: 10-15 ani
Decojire plută la: 9-12 ani
Tratamente Lipsa posibilităţii de regenerare naturală a arboretelui în
dehesa este de departe cea mai mare ameninţare la adresa
supravieţuirii. În plus, “ seca” face la rândul ei foarte
multe ravagii.
2.3. Rolul păşunilor permanente
Cel mai important obiectiv managerial într-o dehesa îl reprezintă creşterea
extensivă a animalelor. Oricum, păşunile naturale, ca şi sursă principală furajeră
pentru animalele domestice, reprezintă o componentă esenţială pentru dehesa
(Tabelul 3). Datorită climatului mediteranean, păşunile seminaturale sunt utilizate de
obicei ca şi pajiştile temporare anuale. Plantele perene joacă un rol fundamental în
fundurile văilor şi mai ales în pajiştile încheiate, create şi menţinute printr-un păşunat
continuu, cunoscut sub numele de “majadales”. Gospodărirea pajiştilor naturale face
apel la maximizarea calităţii furajelor ( leguminoase: proteine, minerale) , mai ales
datorită faptului că biomasa nu este atât de importantă dată fiind marea lor
variabilitate şi distribuţia asezonară a productivităţii.
359