Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

BAZA FURAJERĂ
FURAJE PENTRU SALVAREA ŞEPTELULUI
După ce am început să înţeleg şi eu, cât de cât, tradiţia, practica şi economia
agricolă din gospodăria părintească, m-am întrebat adesea de ce în fiecare primăvară,
când animalele din ogradă erau scoase la păşunat, trebuia să ne rămână furaje în stoc,
în special fânuri, un sfert până la o treime din necesarul pentru iarna anului următor ?
Dacă se întâmpla să se consume mai mult decât acest barem de siguranţă, tatăl
meu intra în alertă şi cumpăra fân sau chiar coceni de porumb în respectiva
primăvară, la un preţ de regulă mai scăzut, spunând că nutreţul nu cere de mâncare
până la iarnă, când o să fie el mâncat, în cazul nostru de minimum 5 vite mari (doi
cai, două bivoliţe, o vacă) cu tineretul lor (oi nu creştea nimeni în localitate pe
terenurile bune pentru cereale).
Cu aceste animale se făceau absolut toate lucrările câmpului (arat, grăpat,
semănat, cosit, transport etc.), pe o suprafaţă medie de 10 hectare arabile (5
proprietate şi 5 în arendă), de unde se asigura hrana unei familii de 6 persoane (2
adulţi şi 4 copii), bani pentru alte cheltuieli, din vânzarea produselor agricole
excedentare (nu avea nimeni salariu sau alte venituri din afară), ca şi furajele
concentrate, fibroase, suculente şi grosiere necesare animalelor din gospodărie.
Judecata economică a acestor vrednici agricultori, practicată din tată în fiu, este
în aparenţă dezarmant de simplă, pentru că în fond animalele consumau aceeaşi
cantitate de furaje într-o perioadă de stabulaţie, stocul de la un an la altul fiind un
plus de siguranţă pentru salvarea vieţii şeptelului în anii cu climat extrem - cum ar fi
secete prelungite, inundaţii, grindină sau alte catastrofe naturale – până la apariţia
unui nou ciclu de vegetaţie.
De-a lungul vremurilor, lipsa de furaje, chiar şi pentru o perioadă scurtă de
timp ducea la slăbirea până la pieire a animalelor, cu dezastrele care urmau apoi în
lanţ: pământuri nelucrate, familii fără hrană, sărăcie, bejenie, revolte, răscoale şi
multe altele.
Am amintit toate acestea întrucât problema furajelor se acutizează în contextul
acestui an extrem de secetos.
Pentru atenuarea acestei situaţii limită, în care trebuie să salvăm şeptelul mai
greu reproductibil, cum sunt bovinele şi chiar ovinele, trebuie luate măsuri urgente,
atâtea cât se mai pot lua dat fiind timpul foarte înaintat, cu puţine zile până la căderea
brumelor şi instalarea îngheţului la sol.
Lichidarea prin vânzare pentru carne la preţuri derizorii a efectivelor de
animale de prăsilă, până la venirea iernii, din lipsă de furaje este o soluţie de moment,
dar cu pierderi din cele mai grele pentru viitorul agriculturii noastre, cel puţin un
deceniu de acum înainte.
41