Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Pe unde am trecut există o delimitare strictă a proprietăţilor de pajişti private,
comunale şi ale statului, bine întreţinute, cu o încărcare adecvată de animale, apă şi
umbrare forestiere pretutindeni, adăposturi şi instalaţii de colectare şi distribuţie a
dejecţiilor animalelor de pe păşuni, şi în paralel, fâneţe cosite, baloţi de fân şi/sau
siloz în saci de plastic, absolut totul este recoltat şi valorificat la cel mai înalt nivel,
situaţie care duce la obţinerea unor produse animaliere îndestulătoare şi la preţuri
foarte scăzute.
Dacă ar fi să dăm crezare politicienilor care ne asigură că peste cinci ani vom
“intra” în UE, atunci va trebui să ne pregătim intens încă de pe acum şi la izlazurile
comunale la care nu putem renunţa deocamdată şi cu fermele zootehnice a căror
performanţe sunt strâns legate de asigurarea cantitativă şi calitativă a furajelor de
volum având ca principală resursă pajiştile naturale. Pentru îndreptarea situaţiei se
propun câteva măsuri şi acţiuni pe fondul pastoral, după cum urmează:
♦ obligativitatea tuturor deţinătorilor de pajişti de a avea un plan de amenajare
pastorală pentru fiecare teren de pajişte, în care se vor înscrie acţiunile tehnice şi
măsurile organizatorice de ameliorare şi exploatare (art. 10 din H.G. nr. 940, Norme
metodologice de aplicare a Legii Zootehniei nr. 72/2002);
♦ reluarea la nivel de comună a obligativităţii lucrărilor de curăţire pe păşuni,
primăvara devreme, pentru toţi deţinătorii de animale;
♦ continuarea fabricării unor maşini specifice de curăţire a pajiştilor de
vegetaţie lemnoasă, muşuroaie, buruieni etc. (M.C.P. – 2,5) şi obligaţia păstorilor de
a defrişa vegetaţia lemnoasă incipientă de pe păşunile unde pasc animale;
♦ dotarea păşunilor cu cele necesare pentru valorificarea raţională a producţiei
şi anume: alimentări cu apă, plantări de arbori pentru umbră la animale, construire de
stâni permanente şi adăposturi în zona montană, construirea de drumuri de acces cu
folosinţă comună (silvică şi pastorală);
♦ interzicerea cu desăvârşire a păşunatului pe izlazurile comunale destinate
vacilor de lapte şi al pajiştilor situate pe pante erodabile din zona de dealuri între
26 octombrie (Sf. Dumitru) şi 23 aprilie (Sf. Gheorghe) aşa cum a fost statuat de
secole până la colectivizare;
♦ recensământul animalelor şi inventarierea suprafeţelor de pajişti pentru
armonizarea încărcării cu animale pe întreg fondul pastoral al ţării, pe baze ştiinţifice
şi practici corecte, în funcţie de productivitatea reală a pajiştilor şi obligaţia
respectării acesteia;
♦ înfiinţarea în fiecare judeţ (cu sprijin de la judeţ) a unui izlaz model unde să
se aplice ultimele noutăţi din domeniul culturii pajiştilor pe plan naţional şi european,
fiind loc de instruire pentru toţi primarii şi specialiştii responsabili cu izlazurile
comunale;
♦ trecerea în folosinţa statului a suprafeţelor de păşune abandonate sau
subîncărcate şi a fâneţelor necosite mai mult de doi ani şi redistribuirea lor altor
crescători de animale pe durată mai lungă de 10 ani, pentru a fi raţional valorificate.
Rev. Ferma, Anul IV, nr. 5 (19), oct.-nov.2002, Timişoara
81